Catre ingerul meu demonic...

Si ingerul demonic a pierit ucis de mine ...





Închei aici, sunt ultimele cuvinte ce le scriu!

Scrisoare de "La revedere".... ("Goodbye" letter)

Aceasta e ultima zi, aceasta e ultima seară când privind afară îmi voi aminti de tine, de noi.De serile în care pierduţi printre aşternuturi ne luptăm cu gândul că noaptea se va interpune între noi.Şi că departe unul de celălalt, cele câteva ore vor părea nesfârşite transformându-se într-o eternitate. Aceasta e ultima zi, aceasta e ultima seară în care stingând lumina şi cufundată în întunericul camerei îmi voi contura imaginea ta în minte. Voi păstra pentru un minut imaginea omului care m-a învăţat să iubesc. Apoi voi şterge pe rând, zâmbetul trasând în locul lui o simplă linie dreaptă.Mă voi juca cu ochii în care mă pierdeam de atâtea ori şi îi voi colora cu o culoare mată.Mă voi juca cu întreg visul şi îl voi transforma într-un coşmar pe care eu singură am vrut să îl creez. Un coşmar dulce în care tu, cel care de atâtea ori m-a împins la o parte, îmi vei potoli groază, frica ce îşi vor face loc în suflet. Aceasta e ultima noapte, când în ore târzii, amintindu-mi de tine voi risipi litere, cuvinte, fraze pe care niciodată nu vei ajunge să le înţelegi în neştiinţa ta voită. Nu mai este timp. S-au scurs secundele şi-a venit vremea să îngropăm cadavrele clipelor ce ieri păreau atât de vii. Adesea credeam că nemurirea chiar există şi totuşi am murit mai repede învinşi de boala indiferentei.
Aceasta e ultima zi, aceasta e ultima sera când simţind că parfumul tău mă-nconjoara, voi deschide fereastra şi... îl voi pofti afară. Nu mai eşti al meu. Nici măcar momentele în care mă gândesc la tine nu îmi mai aparţin.Şi da, nu şi-a dat niciodată seama că involuntar mi-a luat tot.Şi m-a lăsat fără nimic plângând în ploaie, într-o zi în care nici măcar soarele nu era acolo să-mi încălzească rănile ce tot involuntar mi le-a făcut. Dar astăzi poate să păstreze tot. Tot ce-am avut şi astăzi nu mai vreau să am din nou. Căci am pierdute şi rămăşiţele din urmă nu le vreau. Căci astăzi plec, te-am aşteptat, dar nu mai stau, e prea târziu...

This is the last day, this is the last night when looking outside I will remember you, remember us. Remember the evenings when lost through the beddings we were fighting with the thought that night will interposes between us. And being apart one from another the few hours will seem endless, turning into an eternity. This is the last day, this is the last evening when turning off the light and dipped in the darkness of the room I will outline your image in my mind. I will keep in my mind for a minute the image of the man that taught me to love. Then I will borrow, one by one, the smile tracing instead of it a straight line. I will play with the eyes in which I was lost so many times and I will color them with a matte color. I will play with the whole dream and I will turn it into a nightmare created by my own desire. A sweet nightmare that you, who so often pushed me away, will calm the terror, the fear that will cover my soul. This is the last night when lately, remembering you I will spread letters, words, phrases that you will never get to understand in your willful ignorance. There is no time anymore. Seconds have elapsed and we have to bury the moment’s corpses that yesterday seemed so alive. Often I thought that immortality really exists and yet we died sooner defeated by the disease of indifference. This is the last day, this is the last evening, when feeling your perfume surrounding me, I will open the window and invite it out. You're not mine anymore. Even the times when I think about you are not belonging to me. And yes, he never realized that involuntarily he took all that I had. And left me crying in the rain with nothing in a day when even the sun wasn't there to warm my hurts that also unintentional he did to me. But today he can keep it all. All I had and today I don't want to have again. Because I've lost and I don't want the remains of yesterday. Because today I'll leave, I've been expecting you, but I don't  want to stay anymore, it's too late, it’s time to go...

Recunoastere (Recognition)

Unde am ramas,cine sunt?
In urma mea vad doar farame de mine
Descompus sufletul s-a transformat intr-un nimic
Nu a ramas in spate decat o urma franta de destin
Calcata in picioare de cei care aleagra-n jur pe langa mine
De el, de voi, de toti ce m-ati muscat ca niste fiare
Cand am intins o mana si ati sarit ca sa ma sfasiati de egoism
Si azi ma-ntreb de ce nu sunt la fel ca ieri
Cat de naiv inca mai sper ca am sa fiu la fel ca altadata
Frustrari ca nu ma mai cunosc privind oglinda
Caci parca nu ma mai reflect in geamul ei
Si simt ca pana si privirea mea e alta,si zambetul e parca mai absent
Ce-am devenit?O fiara printre fiare
Traiesc ca sa ii vad cum cad incet, in fata mea pe rand
Si-am sa-i trantesc eu la pamant de vor ramane in picioare
Si-am sa-i reinviu si-apoi sa-i fac sa cada iar-nfranti, palind
Dar cine sunt?Mi-e frica azi de mine,de fiece miscare ce o fac
Caci mi se pare c-am uitat de mult sa tac, si tot vorbesc
Caci am uitat de mult de sentimente,de vise,de idealuri purpurii
Unde am ramas, cine sunt?
In urma mea vad doar pasii tacuti
Incet, totul a fost acoperit de fum si m-am pierdut
Unde am ramas,cine sunt?
Si cat as vrea sa pot ca sa o iau de la-nceput...

Where I left myself, who I am?
Behind me I see only pieces of what I was
Broken, the soul has turned into nothing
Behind has left nothing but a trace broken by fate
Trashed by those running around me
By him, by all that bitten me like some beasts
When I stretched my hand and you jumped to tear me with selfishness
And today I wonder why I'm not the same of yesterday
How naive I am still hoping that I’ll be like in old times
Frustrations that I don't recognize my face in the mirror
Is like I don't see my reflection in her glass
And I think that even my look is different, and the smile is even more absent
What I've become? A beast among beasts
Living to see them falling down slowly, one by one in my front
And I will push them to ground by myself if they will still stand by
And I will resurrect them and then make them fall again, defeated, fading
But who I am? Today I'm afraid of me, of every movement that I make
Cause it seems that I've forgotten to shut, and I keep talking
Cause I've forgot about feelings, about the dreams, about ideals
Where I left myself, who I am?
Behind me I only see my silent steps
Slowly, everything was covered in smoke and I've lost
Where I left myself, who I am?
And how I wish I could take it all from the beginning...

Fara ea nu pot (Without her)

Fara ea nu pot
Oricat incerc sa o alung o vreau mereu aici
Sa stiu ca ma iubeste doar pe mine
Chiar daca-n sinea mea imi spun ca n-o iubesc
O vreau aici atunci cand toata lumea pleaca
O vreau aici chiar daca nu-i firesc
Fara ea nu pot
Desi ii spun sa plece o-ntorc mereu din drum
Apoi c-o vorba rece o pun iar la pamant
De vad ca se ridica si merge inainte
N-o prind,o las sa mearga, si o privesc mergand
Caci stiu ca maine iara o s-o intorc razand
Fara ea nu pot
Ii spun mereu c-aici nu-i loc pentru-amandoi
Dar mai apoi o chem caci fara ea-i pustiu
Nu pot s-o las deoparte oricat as vrea sa pot
Nu pot caci imi lipseste privirea ei prea trista uneori
Si zambetul copilaresc, si chipul ce mereu imi da fiori
Nu pot caci imi lipseste sa-mi spuna "Tot e bine"
Si cine-o sa-mi mai fure zambete-n nopti tarzi
Nu pot s-o las in urma, caci fara ea nu pot
Atunci cand ploua-afara sa vad in picuri soare
Cand totul e zadarnic sa fac posibil tot
Fara ea mi-e mai bine,dar tot o vreau aici
Si nu o mai suport,ciudat cum pan' la urma
O vreau in preajma mea.Nu vreau sa imi vorbeasca
Dar de atatea ori inconstient astept sa o aud
Fara ea nu pot
Ma mint in fiecare zi ca vreau ca sa dispara
Fara ea nu pot
E atat de dulce cand imi face viata atat de amara.

Without her I cannot
No matter how I try to banish her I want her always to be here
To know she loves only me
Even if I tell myself that I don't love her
I want her here when everybody else is leaving
I want her here even is not natural
Without her I cannot
Although I tell her to leave I always turn her back from the road
Than with a cold word I put her down again
As I see her standing up and moving forward
I don't catch her, I let her go and I stay watching how she's leaving
Cause I know that tomorrow I'll bring her back, laughing
Without her I cannot
I always say that here there is no place for both
But then I call her back cause without her is empty
I can't leave her as much as I wish I could
I can't because I miss her eyes sometimes too sad
And her childish smile, the face that always gives me creeps
I can't because I miss her saying to me "Everything's fine"
And who's going to steal me some smiles lately at night
I can't leave her behind cause without her I can't
When outside is raining to see the sun shining in raindrops
When everything seems to be in vain to make possible all
Without her it's much better, but I still want her here
And I can't take it her anymore, but  strange how finally
I want her around me. I don't want her to talk
But many times unconsciously I expect to hear her voice
Without her I cannot
I lie every day that I want her away
Without her I cannot
She is so sweet when she makes my life so bitter.

Aroma clipelor.... (Flavor of memories)

Aroma clipelor de alta data
A ramas uitata printre asternuturile astazi reci
Inca mai simt parfumul fericirii printre perne
Si-n minte mi se contureaza trupul tau
Inca te simt in dreapta mea,te simt ciudat
Ca pe un fior rece, ce ma face sa tremur tacuta
Si mi-a ramas in minte,privirea ta intiparita
Precum un tatuaj facut intr-un moment de nebunie
Si care chiar de e indepartat cu greu apoi
Ramane cicatricea si urma ca a fost acol' odata
Atat de singura pe cat de plina ma simteam atunci cu tine...
Un nou val de parfum adus de vant
Ma face sa te simt din nou prezent aici
E doar intunericul ce ne invelea truprile dezgolite
Cand sfiosi ne ghemuiam in colturi diferite
Si ne pierdeam intr-o eternitate doar a noastra
In care ne-am pierdut intr-un final, de tot
Si da, a ramas doar aroma clipelor de alta data
Uitata-n aerul ce il respir adeseori atat de greu
Caci ma sufoca amintirile plutind din jur
Cand stau cu capul pe perna ce odata
Stateai si tu....

Flavor of moments from other days
Has remained forgotten among the cold beddings today
I still feel the perfume of happiness through the pillows
And my mind is outlining the shape of your body
I still feel you by my side, I feel you strange, blind
Like a cold shiver that makes me silently tremble
And I have your eyes etched in my mind
Like a tattoo done in a moment of madness
That even if is removed later
Remains the scar and the trace that one day it was there
So lonely as filled I used to feel being with you
A new wave of perfume brought by the wind
It makes me feel you again here with me
It's just the darkness that used to cover our naked bodies
When shy we cuddled in different corners of the bed
Lost into our eternity
In which we lost ourselves in the end forever
And yes, it remained just the flavor from the moments of other days
Forgotten in the air which sometimes it's hard to be breath
Because there are memories floating around, feel suffocated
When I lay on the pillow where once
You used to stay...

Tot aici... (Still here)

Tot eu,tot aici,
Iarasi fara tine,iarasi fara noi
Acelasi loc in care ieri ne sarutam la asfintit
E azi pustiu caci noi nu il mai umplem cu privirea
Ca si ieri,ca si altadata
Va ramane uitata ziua in care pentru prima data mi-ai zambit
Timpul nu va sterge nicio rana
Imi va imblanzi insa gandurile,amintirile
Imi va domoli setea de tine ce seara imi usuca buzele
Imi va amorti simturile si imi va induce o stare falsa de uitare
Aceiasi luna care lumineaza aceleasi taramuri
Nu lumea e cea care s-a schimbat
Ci noi nu mai suntem la fel ca si atunci
Nu vom mai fi niciodata
Nu va mai exista aceiasi carare,aceleasi dorinte
Urmele pasilor se vor defini incet in directii diferite
Privirile vor cauta noi orizonturi
Ca doi straini vom traversa pe drumuri paralele
Fara macar sa gesticulam o urma de durere
Vom fi prea slabi sa ne incrucisam privirile
Si chinuiti de remuscari vom lasa capul in pamant
Mergand in gol nestingheriti
Tot noi,tot aici
La nesfarsit...

Flavor of moments from other days
Has remained forgotten among the cold beddings today
I still feel the perfume of happiness through the pillows
And my mind is outlining the shape of your body
I still feel you by my side, I feel you strange, blind
Like a cold shiver that makes me silently tremble
And I have your eyes etched in my mind
Like a tattoo done in a moment of madness
That even if is removed later
Remains the scar and the trace that one day it was there
So lonely as filled I used to feel being with you
A new wave of perfume brought by the wind
It makes me feel you again here with me
It's just the darkness that used to cover our naked bodies
When shy we cuddled in different corners of the bed
Lost into our eternity
In which we lost ourselves in the end forever
And yes, it remained just the flavor from the moments of other days
Forgotten in the air which sometimes it's hard to be breath
Because there are memories floating around, feel suffocated
When I lay on the pillow where once
You used to stay...

Memorialul uitarii

Vom uita intr-o zi de tot?
Ne vom privi ca doi straini intre care
Nici resentimentele nu vor mai avea loc?
Va ramane doar cenusa din foc?

Vom uita tot ce-a fost maine oare?
Si stand impreuna ne vom simti
Ca fiind despartiti de o mare?
Vom pierde tot din eroare?

Vom uita de nopti lungi nedormite?
Cand priveam amandoi spre cer
In directii atat de diferite?
Vom uita de atatea zile fericite?

Voi fi cea ce se va stinge in tacere?
Fara nicio amintire in suflet
Fara nici cea mai mica avere?
Voi uita de atata durere?

Vei fi cel ce va plange-n final?
Cand fara noi tot ce exista
Se va transforma in ceva inutil si banal?
Vei uita tot incet dar letal?

Vom uita intr-o zi de trecut?
Vom putea sa ne privim in ochi
Si sa luam totul de la inceput?
Vom uita de tot ce-am pierdut?

Vom uita,vom uita amagiti de noi vicii
Si nimic din ce-a fost nu o sa fie la fel
Caci pe drumul din fata ne vom pierde-n indicii
Te vei pierde de mine,ma voi pierde de el.

Vom uita doar cu timpul pe urme
Calcati in picioare,striviti
Cum ramene iarba calcata de turme
Cand nu mai e nimeni s-o-ndrume.

Voi uita cu privirea-necata
Cand in pumn picuranda-mi va sta
O batista ce-mi pare curata
O batista ce-a fost tot a ta.

Vei uita cu tampla-ntre palme
Cand vei privi in oglinda tacut
Remuscat de ce n-ai avut arme
Ca sa lupti,nu sa mori abia renascut.

Memorial al uitarii depline
Tot ce-a fost va ramane-n trecut
Nu mai esti si nici ea nu mai vine
Veti uita ca-ntro zi v-ati pierdut.

Unde e? (Where is she?)

Unde e?Iar ai pierdut-o!
Am lasat-o sa plece din nou!
De ce nu ai oprit-o din drum?De ce nu ai prins-o de mana sa o intorci inapoi?
Prea traziu!Am facut-o sa planga din nou!
Unde e?Crezi ca lacrimile ei sunt gratuite?
Un pret prea mare pe care nu o sa mi-l permit sa il platesc!
De ce ai ucis-o?
Am distrus-o prin tot ce i-am zis!A ramas jos la pamant privindu-ma cu ură!
Unde e?Sti ca nu o vei mai gasi niciodata!
Am s-o caut,in mare,in cer,in aer,in vis...
De ce i-ai deschis ranile?Doar ca sa invarti cutitul mai tare?
Vechile vicii m-au indemnat sa descos trecutul!
Unde e?De ce atunci cand nu mai e aici fugi la ei?
Pentru ca atunci cand ei nu mai sunt fug la ea!
N-ai sa o gasesti acolo unde era de fiecare data!
Of!Am uitat ca i-am spus sa nu mai priveasca niciodata inapoi!
Unde e?De ce nu e aici langa tine si azi?
Pentru ca ieri am ucis ziua de maine!
De ce plangi?De ce te doare?
Mi-e mila de mine, si voi ramane pustiu,sigur....
Unde e?Cine iti va mai sterge ochii umezi si iti va usura pleoapele?
O batista ce inca pastreaza pafumul ei...
De ce tot ce se naste in jurul tau are parfum mortuar?
Am mainile manjite de durere si tot ce ating se distruge nefiresc
Daca i-ai fi primit atingerea totul s-ar fi schimbat in jurul tau
Ma duc sa o caut!!Unde e?!
A murit...

Where is she? Once again you lost her!
I let her go again!
Why didn't you stop her from her way?
Why didn't you catch her by the hand and bring her back?
Too late! I made her cry again!
Where she is? Do you think her tears are for free?
A price too high that I'll not be able to pay!
Why did you kill her?
I destroyed her with everything I said! She remained down on the ground looking at me with hate!
Where is she? Know that you will never find her again!
I will search her, in the sea, in the sky, in the air, in my dreams
Why did you open the old injuries? Just to spin harder the knife?
The old vices have urged me to download the past!
Where is she? Why when she is not here you run for them?
Because when they are no longer here I run to her!
You will not find her where she was every time!
Oh! I forgot I told her never to look back anymore!
Where is she? Why she is not beside you today?
Because yesterday I killed tomorrow!
Why are you crying? Why does it hurt?
I feel sorry for me, I'll remain empty, lonely
Where is she? Who will wipe your wet eyes and will ease your eyelids?
A handkerchief that stills keep her perfume...
Why everything that is born around you has funeral fragrance?
My hands are smeared with pain and everything I touch is destroyed unnatural
If you have received her touch everything would have changed around you
I'm going to look for her! Where is she?
She is died...

Itinerariu (Itinerary)

Cat de departe poti sa fugi de tine insuti
Cat de departe poti sa fugi de vise,de propriile sentimente
Unde poti sa te ascunzi de adevaruri
Ca o lasa vreau sa fug de propriile frici
De gandul ca niciodata nu o sa poti sa imi zici
„Vreau sa pleci,nu privi inapoi niciodata
Vreau sa uiti,vei ramane uitata.”
Cat de departe poti sa fugi de ceea ce esti
Cat de deprate poti sa fugi de dorinte,de propria constiinta
Si unde poti sa te ascunzi de amintiri
Ca o lasa vreau sa fug iarasi de tine
De fapt vreau sa fiu departe de mine
De tot ce am avut odata impreuna
Vreau sa fug inainte sa incep din nou o furtuna.
Cat de departe poti sa fugi de tot ce a fost
Cat de departe poti sa fugi cand simtit ca nimic nu mai are rost
Si plec incercand sa ma ascund...de mine
Si-ntorcandu-ma voi lasa o parte deoparte
Imi voi condamna constiinta la moarte
Cand voi fugi de mine,departe
Cand voi fugi sa ma-ntorc inapoi
Pregatita sa-ncep alt razboi
C-am fugit invinsa in lupta cu tine
Invaluita in spaima,invaluita-n rusine
Candva vei fugi tu, de tine!

How far can you run from yourself?
How far can you run from the dreams, from your own feelings?
Where can you hide from the truth?
As a coward I want to run from my own fears
From the thought that you'll never be able to tell me
"I want you to leave, not to look back never again
I want you to forget, you will remain forgotten."
How far can you run from what you really are?
How far can you run from the wishes, from your own conscience?
And where you can hide from the memories
Like a coward I want to run away from you
In fact I want to be away from me
From everything that once we had together
I want to run before a storm starts again.
How far can you run from everything that nothing has sense
And I'm leaving trying to hide...from myself
And when I'll come back I'll let a part apart
I will sentence my consciousness to death
When I will run from me, far away
When I will run to come back again
Ready to start another war
Because I've run defeat in the fight with you
Shrouded in fear, shrouded in shame
Someday you'll run away from you too!

Vreau timp (Need time)

Vreau timp

Sa ajunga sa iti fie dor

Sa iti amintesti ingandurat de mine

Sa iti doresti sa fiu acolo

Vreau timp

Sa poti ca sa te schimbi

Sa iti doresti ca sa ramai

Sa nu mai vrei sa pleci

Privind agale,intristat

Vreau timp

Sa imi doresc si eu sa vi

Sa pot sa trec inca o data

Peste tot

Vreau timp

Sa uit de tot ce am gresit

De tot ce ai promis si ai mintit

De tot ce am simtit

Vreau timp

Sa pot sa te privesc din nou

Sa pot ca sa renasc din ce-a pierit

Sa pot sa fac un inceput

Dintr-un sfarsit

Vreau timp

Sa pot ca sa ridic ce-ai prabusit.

Need time

So that you miss me

Remember me pensively

To want me to be there with you

Need time

So you can be able to change yourself

To want to stay 

Never want to leave again

Looking ahead, sad

Need time

So I wish you to come back

So I can pass another time

Through all

Need time

To forget all that I did wrong

All that you have promised and lied

All that I felt

Need time

So I can look at you again

So I can reborn from what someday died

So I can take it all from the beginning

Need time

So I can rise again from what someday collapsed

Lacrimi de ingeri (Angel tears)

Pana si ingerii plang

Cand de dor sunt cuprinsi in noapte

Cand luna pare atat de departe

Cand cerul e innorat si lipsit de viata

Cand toate raman in trecut

Pana si ingerii plang

Cand cuprinsi de durere, cu aripile frante

Se ghemuiesc in colturi de stele

Pana si ingerii plang

In tacere

Adesea uitati,parasiti

Prea putini au ramas suferind

Si loviti, asteptand sa daruiasca iubire

Pana si ingerii plang.

Plang cu lacrimi de roua pe flori de primavara

Plang cand adesea ploua afara

Cand incearca sa zboare si lipsiti de putere

Raman jos la pamant,chinuiti.

Pana si ingerii plang

Cand uitati pe pamant se razbuna

Intr-o zi vor stinge si stele si luna

Prea multe suflete negre pentru atata lumina

Pana si ingerii plang

                                                                       Si suspina...

Even angels cry
When they are missing in the nights
When the moon seems to be far away
When the sky is cloudy and lifeless
When everything is long gone
Even angels cry
When filled with pain, with broken wings
They curled up in corners of stars
Even angels cry
Silently
Often forgotten, abandoned
Few were left suffering
And hit, waiting to give love
Even angels cry
They cry tears of dew on the spring flowers
Often cry when it rains outside
When trying to fly and powerless
They remain down on the ground, tortured
Even angels cry
When forgotten on the earth they take revenge
One day they will turn off the moon and the stars
Too many black souls for so much light
Even angels cry
And sigh...

Nu esti aici (You're not here)

Nu eşti aici
Îmi suflă vântul printre gânduri
Îmi împrăştie amintirile pe-ntreg pietonal.
Eşti aici, eşti acolo, eşti niciunde.
Eşti peste tot.Şi totuşi... nicăieri.
Pe o terasă pustie te-aştept încă să vi din depărtare,
Să-mi zâmbeşti la fel ca altă dată.
E plină stradă de lume agitată
Dar mie îmi se pare goală.
Realizez că pentru lume eşti doar o simplă persoană
Pentru mine reprezinţi însă întreaga lume.
Nu eşti aici
Zadarnic te caud cu privirea în jurul meu.
Aş vrea să îţi ascult încă o dată glasul.
Nu eşti aici sau doar îmi pari tăcut şi nu te văd?
Valurile de căldură mă ameţesc.
Mi-e rău de tine, de noi, de vremuri apuse.
Te mai iubesc?
Nu. Te ador în sinea mea necontenit.
Nu eşti aici
Dar oare vei mai fi vreodată?

You're not here
Wind is blowing through my thoughts
Spreading my memories on the entierly pedestrian
You're here, you're there,you're nowhere
You are everywhere.And yet...anywhere.
On a lonely terrace I'm still waiting you to come from distance
To smile me like other times.
Street is full of restless people
But it seems empty to me.
I realize that for the world you're just a simple person
But for me you are the entire world
You're not here
I'm looking in vain to see you around
I would like to hear your voice again
You're not here or you just seem silent and I don't see you?
Heat waves dizzy me
I'm sick of you,of us,of past times
Still I love you?
No.I adore you with all my soul and my mind
You're not here
But will you ever be again?

Candva (Someday)

Cândva îţi va fi dor
Îţi vei întoarce capul înapoi privind... tăcut
Îngândurat că ţi-ai propus să uiţi tot
Că ai pierdut lupta cu tine.
Cândva mă vei striga pierdu în lume
Eu voi fi prea departe să te mai aud.
Cândva îţi vei aminti de tot ce am avut odată iar apoi,
Cuprins de furie şi durere, îţi vei prinde tâmplă între mâini.
Vei fi singurul vinovat că într-o zi mi-ai spus să plec,
Să nu mai privesc înapoi.
Cândva îţi vei dori să fiu lângă tine
Îmbrăţişându-te aşa cum o făceam odată
Eu însă voi fi pierdută în braţele altcuiva.
Cândva îţi vei dori să mai mă vezi măcar o dată
Zâmbind pentru tine,
Să îţi prind palmele între ale mele în timp ce ne jucăm cu degetele.
Cândva îţi vei dori să îmi întâlneşti privirea caldă
Care cândva o păstrăm doar pentru tine
Dar ochii mei vor avea alt orizont.
Cândva îţi vei dori să mă vezi iar alergând spre tine,
Dar nu va fi decât umbra mea străbătându-te.
Cândva îţi vei dori să îţi mai spun o dată “te iubesc”.
Cândva îţi vei aminti de serile reci
În care te ghemuiai în pat lângă mine,
Degetele îmi treceau uşor prin părul tău.
Cândva vei realiza ce ai făcut
Ai pierdut tot ce te-a iubit.
Cândva printre lacrimi o să-ţi doreşti să mă întorc înapoi
Dar printre zâmbete eu o să am curajul să îţi spun
“Ai renunţat de mult la tot! “
Şi chiar dacă sentimentele nu au murit niciodată
Există un “prea târziu “pentru tot.
Cândva va trebui să înveţi să apreciezi înainte să pierzi.
Cândva, când îţi va fi dor vei realiza că odată am fost acolo,
Că odată aş fi dat totul pentru noi,
Că odată mă trezeam doar ca să îţi aud vocea pentru câteva secunde,
Că odată ai însemnat totul,
Motivul de a zâmbi, de a trece prin timp.
Cândva îţi va fi dor
Şi vei privi înapoi la tot ce a fost
În timp ce eu voi privi la tot ce va urma să fie.
Cândva te vei simţi singur
Cândva îţi vei aminti de tot ce mi-ai promis
De tot ce nu ai fost în stare să îndeplineşti.
Cândva îţi vei aminti de câte ori
Toţi ceilalţi erau mereu mai presus ca mine.
Cândva îţi vei aminti că tot eu rămâneam mereu acolo
În timp ce toţi plecau.
Cândva îţi va fi dor,
Un dor târziu...

Someday you will be missing
You will turn back your head...silently
Pensively that you've decided to forget everything
That you lost the fight with you
Someday you will shout for me lost in the world
I'll be too far away to hear you.
Someday you will remember everything that once we had and then
Filled with angry and pain, you will catch yours temples between hands
Being the only guilty than one day you told me to leave
And never look back
Someday you'll want me to be near you
Hugging you as I did once
But I'll be lost in somebody else arms
Someday you will want to see me even for a moment
Smiling at you
Holding your hands in my hands while playing with the fingers
Someday you'll want to meet my warm eyes
That once I keep it just for you
But my eyes will be searching for another horizon.
Someday you will want to see me running again towards you
But there will be only my shadow crossing your body
Someday you will want me to tell you once again that "I love you"
Someday you will remember the cold nights
When you used to curl up in the bed next to me
Gently passing my fingers through your hair
Someday you will realize what you have done
You lost everything that loved you
Someday through the tears you'll want me to come back
But through smiles I will have the courage to tell you
"You gave up all so long ago!"
And even the feelings have never died
There is a "too late" for everything.
Someday you'll have to learn to appreciate before to lose
Someday, when you'll be missing you'll realize that once I was there
That once I would have given everything for us
That once I used to wake up just to hear your voice for a few seconds
That once you meant everything
The reason to smile, to move through time.
Someday you'll be missing
And you will look back at what it was
While I will look at everything that's going to be
Someday you will feel alone
Someday you will remember me, all that you have promised
All that you have never been able to accomplish
Someday you'll remember how many times
All the others were always ahead of me
Someday you will remember that I was the one who always was there
While everybody else was gone
Someday you will be missing
A late miss...

Adevar sau provocare?

De cate adevăruri a trebuit sa mă lovesc ca sa îţi cunosc adevărata fata.Si nici macar acum nu ştiu cine esti de fapt in realitate.Poate o iluzie creeata de mine in spatele careia se ascundea o fata cu totul necunoscuta.Doare sa te trezesti intr-o zi ca ai trait atata timp intr-o minciuna.Doare sa stiu ca nu ti-a pasat nici macar o secunda de ceea ce am simtit si ca poate nu meritam sa ma ascunzi dupa mastile tale.Ma intreb daca mai ai incredere in tine si cum reusesti sa faci acest lucru cand intreaga ta viata e condusa de minciuni.Cata iprocrizie poate sa zaca in spatele unui chip atat de perfect. Un simplu ambalaj care ascunde o mare de falsitati.Am ramas scarbita de cat de usor poate sa iti fie tradata increderea.Indignata de usurinta cu care cred ceilalti ca pot sa te conduca dupa placul lor.Mi-e rau de atata rautate.Doare sa te trezesti intr-o dimineata si sa realizezi ca persoana langa care ai stat atata timp este de fapt un necunoscut.Am luat palma dupa palma pana sa inteleg ca adevarul imi statea in fata , doar ca eram prea orbita de cuvinte dulci ,ca sa il vad.Nu doar ca te-ai jucat cu toate sentimentele mele ,dar ai facut-o in cel mai stupid mod, crezand ca niciodata nu as putea sa iti descopar adevaratele intentii.Cu cat curaj ma privesti in ochi si inca crezi ca reusesti sa imi domini gandurile.De cate ori a trebuit sa mai cad la pamant din vina ta ca sa imi dau seama ca toata iubirea care odata o simteam pentru tine s-a transformat in mila pentru ceea ce ai ajuns. Toate acele zile in care simteam ca soarele rasare pentru noi au fost inlocuite cu zilele in care norii negri imi umbreau sufletul.Atatea lacrimi varsate pentru nimic. Poate mi-as fi dorit sa nu apari in calea mea si poate asa nu as mai fi azi ingrozita de cat de “darnica” a fost viata cu mine.M-am intrebat mereu de ce tocmai eu.Azi am renuntat sa imi pun aceasta intrebare in probabilitatea in care totul nu a fost decat o modalitate prin care ar trebui sa fiu mai atenta la oamenii carora le ofer increderea mea. Dar din tot am prins puterea sa merg mai departe si nu mi-e frica sa o iau de la capat.As sterge cu totul acest capitol din viata mea chiar de ar fi nevoie sa piara si toate acele amintiri frumoase.E pentru prima data cand imi doresc sa uit o parte din ceea ce am trait.Sa uit ca existi sau ca ai existat vreodata pentru mine.Ma-ntreb e totul pentru tine, un adevar sau provocare?

Regrete?

Cât de departe eşti acum de mine.Cât de străin de tot ce am avut odata.Nu mai ştiu cine eşti,nu mai îmi doresc să aflu.Nu vreau decât să pleci agale printre tot ce ai dărâmat in jurul tău,ruinele unui suflet pe care tu l-ai construit.Câte cuvinte risipite în zadar în timpuri trecute.Promisiuni făra fond transformate în visuri dimineaţa uitate.Abia aştept să te uit înecata într-o altă speranţă.Cât de greu să o iau de la capăt când in jur a rămas doar cenuşa unui vis de vară.Adio ţi-as spune dar ceva nu mă lasă să mă mint c-am să uit tot.Câte pagini însemnate cu durere şi zâmbete pentru ca azi să imi doresc să dau “Delete” unei parţi din suflet.Să rup hârtiile ce dorm pe dulapuri,de atâtea ori citite,de atâtea ori uitate.Amator în cursa pentru sentimente,ai greşit făcand pe eroul poveştii.Cât de drept e să mă doară tot pe mine să dau startul unei noi curse?Va rog nu porniţi cronometrul de această dată!Nu ţin să caştig,să ajung prima la sfarşit.Mai alerg o tura in plus dacă ştiu că asta mă face fericită.Vă rog făra ticăituri asurzitoare de ceas care imi sună în timpane a sfarşit...de tot!
Păcat că avem aceleaşi pasiuni şi totuşi nu am fost niciodată în stare să ne bucurăm împreună de ele.Păcat că lumea ne privea ca un tot când de fapt eram atât de separaţi.Păcat că iubeam amândoi aceleaşi lucruri şi totuşi nu am profitat niciun moment de acest dar atat de greu de întalnit.Păcat că aveam amândoi aceleaşi viziuni şi totuşi într-o dimineaţa ne-am trezit cu visuri diferite.Păcat că am crezut amândoi în aceleaşi lucruri şi totuşi nu am avut puterea să credem în noi.Păcat de tot ce am clădit în atâta timp şi de tot ce ai stricat într-o secundă.Nu e păcat de timpul ce l-am risipit,dar e păcat că nu am ştiut sa profitam de el şi ne-am pierdut de pe drum.
A fost iubire?E iubire?Sau simpla obişnuinţa?E poate doar dorinţa sa te ştiu doar al meu,aici pentru mine.Mândria aceea interioară de a deţine ceva ce mulţi işi doresc.Iluzia obiectului care în bătaia lunii pare atât de preţios, iar atunci când lumina zilei işi face prezenţa işi arată adevarata faţa.Cât de dreaptă e viaţa când iţi pune in faţă speranţa ca mai apoi,când ai crezut că in sfarşit ai ajuns să o prinzi în braţe, îţi curma visele facându-te să alergi in zadar.De câte ori e nevoie să întorci obrazul, de câte ori e nevoie să mai iei incă o palmă şi până când?A şti să iubeşti e chiar un păcat?De câte ori îmi vor mai frânge inima pâna sa vină cineva care să işi dorească intredevăr să o păstreze intregă?Dacă vreodata am frânt şi eu vreo inimă îmi cer iertare pentru că nimic nu e mai rău decât să simţi cum cineva te frânge in milione de bucăţi.M-am întrebat mereu de ce tocmai pe tine?De ce am crezut că tu nu vei fi în stare să dărâmi ceea ce părea că ridici cu atâta pasiune şi dorinţă?Şi asta a fost tot o iluzie de a mea?Dacă ţi-aş cere să îmi înapoiezi toate sentimentele investite ce mi-ai oferi în schimbul lor?Regrete?

Te regasesti

Te regăseşti în lucrurile simple
Eşti în cele mai comune locuri,risipit în aer
Pierdut în mintea mea,rătăcit în suflet
Şi umbră ta e încă pe canapeaua din sufragerie
Parfumul tău e încă imprimat în jur
Când tot ce mă înconjoară îmi aminteşte de noi
Aleea pe care de atâtea ori te îndreptai spre mine
Azi îţi caută pasul,îţi cere umbră,apăsarea
Nu mai eşti pentru mine,nu mai vi,priveliştea e pustie
Te regăseşti în cele mai nesemnificate gesturi
Când privesc în oglindă şi nu te găsesc lângă mine
Când te chem şi ştiu că nu vei veni
Nici azi,nici mâine,niciodată...
Cum ar putea să nu îmi fie dor
Când ştiind că însemni totul şi totuşi ai plecat,nepăsător
Şi chiar dacă nu ai niciun drept să îmi furi niciun gând
Te regăsesc de multe ori printre gânduri
Eşti tot ce mi-am dorit să am şi am pierdut
Eşti tot ce mi-am promis că nu o să mai îmi doresc de la nimeni
Ai tot ce am visat,ţi-am dăruit speranţele
Nu mai am nimic, dar nu mai îmi doresc sentimente
Vreau doar să uit de mine, de ţine, de noi
Căci dacă nu mai eşti aici, nici eu nu mai vreau să fiu
Te regăseşti în aerul pe care îl respir
În vorbe,în sunete,în fiecare mişcare
Dar of, cât o să mai îmi răpeşti amintirile?

Nu pot sa mint

Nu pot să mint,nu te-am uitat
Nu te mai simt atât de aproape
Dar eşti încă rătăcit în suflet
Tu ţi-ai dorit să ucizi tot
Şi am pierdut războiul cu ţine
Am căzut să mă ridic şi să plec departe
Cu tot ce mi-a rămas din urmă ta
Atât de puţine,atât de mărunte
Nu plec că un erou,dar că un învins
În lupta cu sufletul tău
Nu pot să mint,încă îmi rătăceşti prin minte
Şi dureros îmi furi o lacrimă
Nu ţi-a ajuns tot ce mi-ai luat?
Mi-ai furat privirea dulce,încrederea în lume
Mi-ai furat dorinţa,extazul sentimentelor
Mi-ai insuflat aroganţă,insensibilul
Nu mai ştiu cine sunt
Nu mai ştiu cine eşti
Nu mai ştiu cine-am fost
Nu pot să mint,nu te urăsc cum mi-aş dori
Nu te mai vreau cum te vroiam
Şi totuşi uneori te mai chem iar naivă
Nu vreau să îţi mai întâlnesc privirea
Nu pot să mint,mi-e frică încă de mine
Că aş putea să dărâm tot zidul ce l-am construit în faţă ta
Înainte să reuşesc să termin fortăreaţa
Nu pot să mint,nu mă mai doare
Dar urmele rănilor vor rămâne mereu acolo
Nu vreau să încerci să le redeschizi
N-ai să poţi,n-ai să vrei
Nu ai fi atât de josnic,de crud
Nu m-aş pierde din nou pentru ţine
Nu pot să mint, încă mă ascund cu pozele tale
Şi nopţile încă îmi par uneori puşti
Nu mai îmi furi doar tu gândurile
Dar eşti încă acolo printre ele
Că o fiară ce-mi muscă din suflet
Şi inconştient nu vrea să mă lase să plec
Nu pot să mint,încă îmi dai fiori când te aud
Dar nu se mai rezumă totul la ţine
Nu mai însemni totul pentru mine
Am îngropat cuvântul "noi"
Nu pot să mint,nu te mai vreau aproape
Azi mi-aş dori să fie el aici şi tu să pleci
Nu pot să mint, nu vreau să te mai simt.

Nu mai vreau!

Orice sfârşit nu e decât un nou început

Nu te mai vreau,nu te mai simt,nu îmi mai pasă

Mi-am prăbuşit lumea,m-am pierdut pe mine

Nu mai există visuri,nu mai vreau speranţe

Să cred în false cuvinte aruncate în vânt

Să mă feresc de păcate pierdută în gânduri

Că pot să schimb lumea în bine,naivă

Atâtea sentimente pierdute-n zadar

Nu mai există începuturi de mâine

Nu vor mai există sfârşituri amare

Cu nopţi înecate în valuri de lacrimi

Scăpate de sub controlul subconştientului

Aproape atingând pragurile nebuniei subtile

Şi oamenii privesc cu nepăsare în jur

Unde s-au pierdut atâtea suflete?

Artă uitării se-nvaţă încet

Şi-o să-mi pară letale orele ce vor trece

Am murit să reînviu printre rânduri

Şi din nimic să-mi construiesc iarăşi lumea

Fără ţine,fără noi,numai eu,pentru mine

Şi demonic aş vrea să îţi întâlnesc privirea

Ascultăndu-ţi glasul,şoptindu-ţi să pleci

Din extazul idilei să-mi construiesc scutul

Să câştig războiul cu mine

Să îmi cunosc îngerul care m-a trădat

Să cunosc fiară ce-mi va stă alături

Banalele gânduri că va fi mai bine

Să se scufunde în monotonia zilnică

Ce mă bântuie,mă distruge,îmi fură elanul

Poftă de viaţă,eternele simţuri

Nu mai vreau să mai simt,să cred,să îmi pese...

Mi-e dor....

Mi-e dor.Mi-e dor de un gest,de un cuvânt,de o privire, de o atingere
Mi-e dor să îmi prinzi mâna în palmă ta sfios
Să pot să îţi spun fără frică "Te iubesc"
Să stăm pierduţi seară privindu-ne în gol
Să uităm de lume,de timp,de circumstanţe
Să trăim pentru câteva clipe în lumea noastră
Să uităm tot ce-a fost într-un moment şi să zâmbim
Mi-e dor să ne pierdem în cuvinte
Să ne îmbrăţişăm temători de ce va fi mâine
Să radem de cea mai nesemnificativă glumă
Să ne îmbătăm cu cuvinte dulci
Să fim aşa cum eram într-o zi
Mi-e dor să te privesc în tăcere
Mi-e dor să îmi zâmbeşti la plecare
Să mă iei în braţe pierdut de lume
Să existe un moment în care să uiţi de ceilalţi
Mi-e dor să cred că o să mă trezesc dintr-un coşmar
Că totul e aşa cum a fost odată
Că tu eşti încă aici şi să zâmbesc
Să îmi zici că nu s-a întâmplat nimic
Să plâng speriată la gândul că ai plecat
Dar tu să fi lângă mine şi să mă strângi în braţe
Să îmi zici că nu o să pleci
Să pot să te sărut fără teamă
Să ştiu că mâine vei fi tot aici
Să nu mai simt că totul pare fără sens
Să nu mai vreau să plec sau să dispar
Să nu mai simt cum toate în jur dor
Să pot să mă gândesc la ţine fără teamă
Mi-e dor să te aud,să îţi vorbesc
Să te simt lângă mine tăcut
Mi-e atât de dor de noi încât nu am curajul să o spun
Atât de dor încât mi-e frică de cuvinte
De o banală întâlnire
Căci dacă ai fi în faţă mea
Te-aş îmbrăţişa negreşit
Ţi-aş spune că te iubesc fără nici o teamă
Te-aş privi în ochi şi probabil
O lacrimă şi-ar face simţită prezenţa
Te-aş lua de mâna doar să te simt încă o dată
Te-aş sărută chiara dacă ştiu că ar
fi un sărut fără gust
Şi toate se transformă în visuri pierdute în serile reci
În care îmi inunzi mintea într-un mod tragic
Şi îmi furi nopţile lungi şi inutile
Visuri care mă fac să trăiesc într-o lume imaginară
Singură lume în care mai eşti încă aici
Pentru că realitatea e amară
Pentru că prefer dulcele gust al visului
Pentru că încă te caut şi nu ştiu dacă o să te mai găsesc vreodată.