26 noiembrie 2015

A iubi o femeie

 A iubi o femeie
 Nu înseamnă doar simple cuvinte dulci, aruncate în vânt
 Promisiuni fără fond din zile lungi de vară
 Săruturi ascunse sub picuri de ploi mari și grei
 Îmbrățișări tandre în prag de plecare
 Flori dăruite la ocazii speciale în buchete mari și neprețuite
 Cum poți să vrei să cumperi iubirea-unei femei?
 A iubi o femeie
 Înseamnă pasiune, putere, furie
 Dorința ce-ți fierbe sângele în vene când o vezi venind
 Săruturi furate ca și cum ar fi ultima oară când poți să o săruți
 Să o cuprinzi în brațe cu teamă c-o vei pierde
 O simplă floare ruptă din mijlocul de drum,neplănuit
 A iubi o femeie
 Înseamnă a ști a plânge când ști că ai făcut-o să plângă în zadar
 A ști să prețuiești când îți zâmbește tandru și tu să-i zâmbești iar
 Nu să o faci regină într-un castel de porțelan fragil
 Dar mai curând s-o lași puterea să-și arate,
 Siguranța că poate să învingă lumea cu privirea
 Cu ce vrei să compari iubirea-unei femei?
 A iubi o femeie
 Înseamnă a ști să iubești soarele în măreția lui cu-a sa lumina
 Răceala ei să îți pară caldă când te-atinge cu tristețe-n ochii mari
 Degetele ei fine să îți pară prea fine pentru pielea ta aspră
 Privirea ei prea dulce pentru amarul din tine
 Cuvintele ei prea puține pentru cât ți-ai dori să o asculți
 În ce s-ar măsură iubirea-unei femei?



Eu am să plec, dar tu te vei întoarce

 Cu aripile frânte îmi adun stările într-o amintire și încerc să zbor
 Nu am curajul să îmi întorc capul, nu mi-ai dat dreptul nici măcar să îți spun ce-am simțit
 M-ai privit în ochi otrăvindu-mi agonia cu licoarea fericii amăgitoare
 Și eu, însetată de farmecul unui zâmbet m-am înecat cu propria clipă de fericire
 Când am trecut de pragul ușii mi-ai izbit brutal indiferenta în spate
 Nici măcar nu mi-ai ascultat sunetul pașilor târâți și îngreunați de absența ta
 Ai trântit-o!Ai trântit ușă în urmă mea ,sunetul ei asurzindu-mi sentimentele
 Mi-au tremurat până și simțurile când cheia s-a rotit parcă exact în inimă
 Și-am mers. Am mers înghițindu-mi lacrimile pentru a nu știu câtă oară, rătăcită
 Cu suflul greu, cu aripile frânte, întrebându-mă cum am să reușesc mai să zbor
 Acompaniată de semnele de întrebare ce îmi coordonează viață într-un mod haotic
 Eu am plecat, dar tu te vei întoarce înapoi cerșind un strop de amăgire
 Îmi vei cere o lacrimă să-ți umezești și tu privirea uscată de cât te-ai uitat la toți de sus
 Îmi vei cere o aripă frântă să înveți și tu să zbori pe culmea fericirii
 Umil vei vrea să îți descos din amintiri o stare să-ți umpli sufletul prea singuratic și pustiu
 Îți va fi dor și nu vei ști ce-neseamnă această stare și speriat te vei ghemui în colț de pat
 Din când în când îți voi trimite rătăcit câte un gând și te voi învăța
că uneori mai trebuie să plângi
 Că uneori mai trebuie să simți,să speri,să visezi,să te doară, să vrei să strigi să scoți totul afară
 Apoi cu aripile frânte ne vom aprinde amândoi câte-o țigară și ne vom pierde mintea-n fumul ei
 Ne vom fuma sentimentele și vom lasă chiștoacele lor într-o scrumieră pe o masă
 Eu am să plec iar tu vei vrea atunci că să rămâi...