Adevar sau provocare?

De cate adevăruri a trebuit sa mă lovesc ca sa îţi cunosc adevărata fata.Si nici macar acum nu ştiu cine esti de fapt in realitate.Poate o iluzie creeata de mine in spatele careia se ascundea o fata cu totul necunoscuta.Doare sa te trezesti intr-o zi ca ai trait atata timp intr-o minciuna.Doare sa stiu ca nu ti-a pasat nici macar o secunda de ceea ce am simtit si ca poate nu meritam sa ma ascunzi dupa mastile tale.Ma intreb daca mai ai incredere in tine si cum reusesti sa faci acest lucru cand intreaga ta viata e condusa de minciuni.Cata iprocrizie poate sa zaca in spatele unui chip atat de perfect. Un simplu ambalaj care ascunde o mare de falsitati.Am ramas scarbita de cat de usor poate sa iti fie tradata increderea.Indignata de usurinta cu care cred ceilalti ca pot sa te conduca dupa placul lor.Mi-e rau de atata rautate.Doare sa te trezesti intr-o dimineata si sa realizezi ca persoana langa care ai stat atata timp este de fapt un necunoscut.Am luat palma dupa palma pana sa inteleg ca adevarul imi statea in fata , doar ca eram prea orbita de cuvinte dulci ,ca sa il vad.Nu doar ca te-ai jucat cu toate sentimentele mele ,dar ai facut-o in cel mai stupid mod, crezand ca niciodata nu as putea sa iti descopar adevaratele intentii.Cu cat curaj ma privesti in ochi si inca crezi ca reusesti sa imi domini gandurile.De cate ori a trebuit sa mai cad la pamant din vina ta ca sa imi dau seama ca toata iubirea care odata o simteam pentru tine s-a transformat in mila pentru ceea ce ai ajuns. Toate acele zile in care simteam ca soarele rasare pentru noi au fost inlocuite cu zilele in care norii negri imi umbreau sufletul.Atatea lacrimi varsate pentru nimic. Poate mi-as fi dorit sa nu apari in calea mea si poate asa nu as mai fi azi ingrozita de cat de “darnica” a fost viata cu mine.M-am intrebat mereu de ce tocmai eu.Azi am renuntat sa imi pun aceasta intrebare in probabilitatea in care totul nu a fost decat o modalitate prin care ar trebui sa fiu mai atenta la oamenii carora le ofer increderea mea. Dar din tot am prins puterea sa merg mai departe si nu mi-e frica sa o iau de la capat.As sterge cu totul acest capitol din viata mea chiar de ar fi nevoie sa piara si toate acele amintiri frumoase.E pentru prima data cand imi doresc sa uit o parte din ceea ce am trait.Sa uit ca existi sau ca ai existat vreodata pentru mine.Ma-ntreb e totul pentru tine, un adevar sau provocare?