16 noiembrie 2009

Portar de cimitir

Negru vesmânt îmbrac și am sa plec, cortegiul funerar m-acompaniază
Pe drumul ce ma duce-ndepartare, trecând de lumea care delirează
Parfum de flori uscate ma-nconjoara și-n mana țin umil un geamantan
Vesminte funerare ma urmează și-mi cară-n spate veșnicul cadran
Cavoul a rămas de mult în spate,sicriele tăcute dorm în el
Si tot decorul funerar m-așteaptă, coroanele cu panglici fel de fel
Si-n fata el - portar de cimitir cu ochii albi și zâmbet de safir,
Cu buze roz și pielea cenușie și l-am recunoscut dintre o mie
Morminte de somn veșnic sunt păzite și păsări mari jelesc încă o moarte
Sunt corbii negri ce aici duc veacul și tot ritualul este după Carte
Miros de lumânări și ceara noua cădelnița stropește cu tămâie
Iar el în fata poarta îmi deschide și ma întreb dacă va vrea ca sa rămâie
Negrul vesmânt mi-acoperă durere, privirea deslușește mii de frici
Când umbre-n urma mea îmi vor suflarea nu știu de ce ai vrut sa vin aici
Portar de cimitir și păstrător de suflete închise-ntr-un mormânt, cu ochii mari și gândul tău ascuns,
Unde-ai adus tot ce aveam mai sfânt?Desculț pe drumul greu înaintez,trompetele îmi suna a sfârșit
Vesminte negre tot ma urmăresc și ma întreb: Eu unde am greșit?
Dar el cu palma strânsa ma apuca de haina neagra și ma trage-n fata Pe poarta neagra intru speriata
Si-o ultima speranță ma agață dar el rămâne-n urma ignorant
Eu plec pe drumul cel întunecat,cortegiul funerar e tot în spate și-as vrea sa fi rămas și tu plecat
Miros de moarte și cadavre zac în cimitirul ce îmi sta în spate și lumânări, și flori și zeci coroane
E un vis sau poate ca e realitate, bezmetic simt miros de neputință
Nu mai am suflet, nu mai am nici credință doar vântul ce îmi sufla-al meu vesmânt,
Cortegiul funerar și-aud un cânt, e atmosfera sumbra, apăsătoare și corbii-ncep din nou a se jeli
Picuri de ploaie parca-ncep sa cada,curând probabil nu voi mai simți
Batiste albe-ncep ca sa apară. Oh nu! Si lumea plânge peste ele
Nu pot ca sa opresc acest ritual, e prea târziu, s-au scurs zilele mele
Doar tu cu ochii albi și buze roz, portar de cimitir și păstrător
Doar tu mai poți acum sa te opui sa nu ma lași înfrânta ca sa mor
Cu zâmbet de safir și piele gri, cu palme grele și cu pas mărunt
Ca sa ma prinzi de mâna nu-i târziu, dar dacă stai eu o sa plec curând
Nu vi, nu pleci, doar stai și ma privești. Nu vin, eu plec, rămâi nepăsător
E prea târziu acum sa mai regreți, e prea târziu ca sa mai plângi de dor
Portar de cimitir și păstrător ai sa-mi păzești și sufletul meu rătăcit,
Portar de cimitir și păstrător, cu ochii gri și zâmbetul pierit, cu buze negre, pielea cenușie,
Cu palme mici și pas rătăcitor,cu haine lungi, desculț și fără grai
Portar de cimitir și păstrător

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu