16 noiembrie 2009

Portar de cimitir



Negru vesmânt îmbrac și am să plec, cortegiul funerar m-acompaniază
Pe drumul ce mă duce-ndepărtare, trecând de lumea care delirează 
Parfum de flori uscate mă-nconjoara și-n mana țin umil un geamantan.
Veșminte funerare mă urmează și-mi cară-n spate veșnicul cadran
Cavoul a rămas de mult în spate,sicriele tăcute dorm în el
Și tot decorul funerar m-așteaptă, coroanele cu panglici fel de fel
Și-n fata el - portar de cimitir cu ochii albi și zâmbet de safir,
Cu buze roz și pielea cenușie și l-am recunoscut dintre o mie.
Morminte de somn veșnic sunt păzite și păsări mari jelesc încă o moarte
Sunt corbii negri ce aici duc veacul și tot ritualul este după Carte.
Miros de lumânări și ceară nouă, cădelnița stropește cu tămâie 
Iar el în față poarta îmi deschide și mă întreb dacă va vrea ca să rămâie.
Negrul veșmânt mi-acoperă durerea, privirea deslușește mii de frici
Când umbre-n urma mea îmi vor suflarea,nu știu de ce ai vrut să vin aici!
Portar de cimitir și păstrător de suflete închise-ntr-un mormânt, cu ochii mari și gândul tău ascuns,
Unde-ai adus tot ce aveam mai sfânt?
Desculț pe drumul greu înaintez,trompetele îmi suna a sfârșit.
Veșminte negre tot mă urmăresc și mă întreb: Eu unde am greșit?
Dar el cu palma strânsa mă apucă de haina neagră și mă trage-n față 
Pe poarta neagră intru speriată 
Și-o ultimă speranță mă agață dar el rămâne-n urmă ignorant
Eu plec pe drumul cel întunecat,cortegiul funerar e tot în spate și-aș vrea să fi rămas și tu plecat
Miros de moarte și cadavre zac în cimitirul ce îmi stă în spate și lumânări, și flori și zeci coroane
E un vis sau poate că e realitate, bezmetic simt miros de neputință
Nu mai am suflet, nu mai am nici credință doar vântul ce îmi sufla-al meu vesmânt,
Cortegiul funerar și-aud un cânt, e atmosfera sumbră, apăsătoare și corbii-ncep din nou a se jeli
Picuri de ploaie parcă-ncep să cadă,curând probabil nu voi mai simți
Batiste albe-ncep că să apară. Oh nu! Și lumea plânge peste ele
Nu pot ca să opresc acest ritual, e prea târziu, s-au scurs zilele mele
Doar tu cu ochii albi și buze roz, portar de cimitir și păstrător
Doar tu mai poți acum să te opui să nu mă lași înfrânta că să mor
Cu zâmbet de safir și piele gri, cu palme grele și cu pas mărunt
Ca să mă prinzi de mâna nu-i târziu, dar dacă stai eu o să plec curând
Nu vi, nu pleci, doar stai și mă privești. Nu vin, eu plec, rămâi nepăsător
E prea târziu acum să mai regreți, e prea târziu ca să mai plângi de dor
Portar de cimitir și păstrător ai să-mi păzești și sufletul meu rătăcit,
Portar de cimitir și păstrător, cu ochii gri și zâmbetul pierit, cu buze negre, pielea cenușie,
Cu palme mici și pas rătăcitor,cu haine lungi, desculț și fără grai
Portar de cimitir și păstrător

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu