16 noiembrie 2009

Mi-as dori...

Mi-as dori sa pot sa fiu mai puternica. Sa pot sa uit de tot într-un moment. Sa pot sa nu mai privesc înapoi niciodata, sa privesc înainte indiferenta si lipsita de scrupule. Sa nu simt, sa nu gândesc, sa iau prietena de nadejde nepasarea, uitarea sa îmi calce umbra, sa pot sa fiu un om dur si obiectiv. Mi-as dori sa nu mai cred în vise, în sperante, în zâmbete. Sa pot sa fiu rece si neiertatoare, sa fiu în stare sa nu privesc în jurul meu ci doar pe mine. Mi-as dori sa privesc o oglinda si sa îmi recunosc în ea ochii cuprinsi de un aer sinistru. Niste ochi goi si fara suflet, lipsiti de orice urma de gingasie sau caldura. Mi-as dori sa îmi displaca soarele si poate asa nu as mai umbla în cautarea luminii lui. Mi-as dori sa îmi displaca marea si astfel nu m-as mai îneca de atâtea ori în amintiri. Mi-as dori sa uit de sentimente, de soapte, de mângâieri tandre, de suflete pereche, sa uit poate sa iubesc. Mi-as dori sa respir acel aer al ignorantei, al perfectiunii regasite în lucrurile materiale. Mi-as dori sa pot trece peste orice moment cu fruntea sus si fara sa dau pic de importanta daca a fost un moment frumos sau nu. Sa pot sa fiu de gheata, sa nu îmi pese de cuvinte, de fapte, de circumstante. Mi-as dori sa nu cred ca lumea e buna, ci mai degraba sa o vad ca pe o mârsava forma de existenta. Sa nu mai dau importanta gesturilor banale si totul sa îmi para absurd si neinteresant. Mi-as dor sa pot trece peste tot si peste toti mândra si ironica, cu tonul ridicat si neînduplecat. Mi-as dori sa pot sa privesc lumea de sus si sa mi se para prea mica pentru mine. Mi-as dori sa am gânduri meschine si un suflet negru si poate asa nu as mai pierde vremea luptând cu imposibilul. Mi-as dori sa îmi doresc sa vreau sa plec, dar tot aici ramân înca sperând...

Niciun comentariu :

Trimiteţi un comentariu