16 noiembrie 2009

In umbra zilei de ieri

Si parca ieri am scris ultima pagina de ramas bun din viata mea si am început un caiet nou pe care l-am umplut de vise si sperante, de iubire si de gânduri. Azi înca o foaie de ramas bun îsi scrie cuvintele cu propriul gust amar al durerii care ma stinge încet si ma face sa îmi doresc sa mor. Pentru ca azi închei înca un capitol pe care mi-as fi dorit sa îl continui mereu. S-a terminat aici obligat de aceleasi circumstante care l-au închis si pe celalalt.Si totusi nu e la fel.Si totusi ma doare mai tare si lumea s-a prabusit înca o data în jurul meu fara sa stiu când si-a capatat prima fisura. Am construit un zid si peste mine sa darâmat un bloc.Si am ramas jos.Si înca privesc lumea cu neputinta în jurul meu si toti îmi par niste giganti gata în orice moment sa ma striveasca ca pe o insecta nevinovata. Nu sunt în stare sa ma ridic din nou. Nu sunt în stare sa privesc înainte si sa vad ca nu esti acolo, zâmbindu-mi din departare. Nu sunt în stare sa te privesc fara sa pot sa vin sa te îmbratisez si sa îti simt saruturile calde. Caci te-am pierdut într-o zi plina. Caci te-am pierdut din neputinta de a te tine lânga mine. Mi-am pierdut singura locul din viata ta si sa îl recuperez azi nu mai stiu.Si tu... Tu niciodata nu o sa te întorci înapoi. Niciodata nu o sa ma mai vezi plângând pentru ca niciodata nu îti vei mai întoarce privirea spre mine.Eu o sa te privesc în schimb mereu din departare si o sa zâmbesc de fiecare data când o sa vad ca esti fericit. O sa plâng si eu când o sa te stiu trist si chiar daca nu o sa pot sa te prind de mâna o sa fiu acolo lânga tine ajutându-te sa mergi mai departe. Tu m-ai facut sa plâng, eu te voi face sa râzi.Eu te-am pierdut, tu nu m-ai pierdut niciodata.Eu te-am avut, tu înca ma mai ai. Tu m-ai iubit, eu inca te mai iubesc. Tu nu mai speri, eu o sa mor sperând. Tu nu mai vrei, eu o sa vreau tot timpul. Tu nu o sa te mai întorci, eu o sa ma întorc mereu...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu