15 noiembrie 2009

Tot amândoi...


Aștept să treacă timpul şi eu să trec cu el şi-aici tot amândoi să ne găsim pierduți
În gânduri ce adesea ne dau seara fiori, indiferent de timp aici tot amândoi
Luptându-ne cu el, trântindu-l de pământ că ne-a furat momente sii ne-a furat trăiri
Că ne-a lăsat plângând pe tristele cărări, că ne-a lăsat pustii şi trişti atâtea veri.
Aștept să treacă orele cu ani, cu săptămâni şi-aici tot amândoi să ne găsim, bătrâni,
Cu timpul ce va trece să ne-amintim de noi, de apusurile reci, de toamnele cu ploi.
Aici tot tu cu mine jucându-ne de-a viața şi să plivim momente-n grădini cu amintiri
Jucându-ne cu mintea în vremurile grele, jucându-ne cu visuri în iernile cu stele.
Aştept să treacă timpul şi-aştept să trec şi eu, şi-aştept să treci şi tu şi poate lumea toată
Aştept să mă deşir din ghemul strâns al vietii, aştept ca să te văd în roua dimineții.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu