De ce "Stări"...(States)

Stări... un nou început pentru sfârşitul anterior. Rămâne în urma glasul sec al unei povesti ruptă din traiul caracterizat de un tragism insuflat de propriul ego.Cu îngerul demonic ucis într-un moment de luciditate, cu sete acută pentru existenţa transpusă în cuvinte, lupta cu viaţa în formă de artă continua independent de propria voinţă. E ceva mai puternic decât propriul sine, ceva ce îmi hrăneşte cugetul şi îmi stăpâneşte simţurile.Port în spate povara cuvintelor ce îmi îngreunează spiritul atunci când le închid în temniţă constintei.
Şi aş fi vrut să mă opresc din a risipi litere, descriind un patos ce ar fi trebuit să îl înăbuş de mult în anterior, în momentul în care mi-am îngropat îngerul demonic în subconştientul lucrurilor pierdute, dar imposibil de uitat.În momentul în care căutând răspunsuri, am constatat că de fapt nu fac altceva decât să găsesc şi mai multe întrebări. Inconştient am prefăcut apoi o stare în cuvinte şi cu foame cruntă de noi însemnări, am colorat cu sufletul prin intermediul instrumentului de scris, încă o pagină.Şi am deschis un nou capitol în care acel, sugestiv numit, înger demonic nu mai ocupă rolul principal, nu mai e caracterizat de omniprezenta covârşitoare. Rolul lui probabil nu se va încheia niciodată, însă va fi doar unul din mulţime, care uneori va da suflul unor noi rânduri printre atâtea rânduri ce încă îmi vor străbate conştientul ca mai apoi să ajungă tipărite pe o foaie, dându-i viaţa.Sunt acele stări pe care adesea le strig tăcut prin cuvinte mute.


States...A new beginning to the end before. I will leave behind the voice of a story ripped from a live characterized by a tragism inspired by my own ego. With the demonic angel killed in a moment of lucidity, with acute thirst for the existence translated into words, the fight with life as art continues independent from my own willingness. It's something stronger than myself, something that feeds  my mind and master my feelings. I'm carrying the burden of words that make harder my soul when I close them in the prison of consciousness. And I wanted to stop wasting letters, describing an enthusiasm that I should have choked long time ago in the past, in the moment when I buried my demonic angel in the subconscious of lost things but impossible to forget. At the moment when seeking answers, I found that actually I do nothing but find more questions. Than, unconscious I've turned a state into words and with a cruel hungry for new notes I've colored with the soul through the pen, another page. And I've opened a new chapter in which, that so called demonic angel, it's not anymore characterized by the overwhelming presence. His role will probably never end, but it will be just one of the crowd, which sometimes will breath some new rows through so many rows that will cross my consciousness to be printed on a sheet, bringing it to live. Are those states that I often shout silently through speechless words.

Catre ingerul meu demonic...

Si ingerul demonic a pierit ucis de mine ...





Închei aici, sunt ultimele cuvinte ce le scriu!

Scrisoare de "La revedere".... ("Goodbye" letter)

Aceasta e ultima zi, aceasta e ultima seară când privind afară îmi voi aminti de tine, de noi.De serile în care pierduţi printre aşternuturi ne luptăm cu gândul că noaptea se va interpune între noi.Şi că departe unul de celălalt, cele câteva ore vor părea nesfârşite transformându-se într-o eternitate. Aceasta e ultima zi, aceasta e ultima seară în care stingând lumina şi cufundată în întunericul camerei îmi voi contura imaginea ta în minte. Voi păstra pentru un minut imaginea omului care m-a învăţat să iubesc. Apoi voi şterge pe rând, zâmbetul trasând în locul lui o simplă linie dreaptă.Mă voi juca cu ochii în care mă pierdeam de atâtea ori şi îi voi colora cu o culoare mată.Mă voi juca cu întreg visul şi îl voi transforma într-un coşmar pe care eu singură am vrut să îl creez. Un coşmar dulce în care tu, cel care de atâtea ori m-a împins la o parte, îmi vei potoli groază, frica ce îşi vor face loc în suflet. Aceasta e ultima noapte, când în ore târzii, amintindu-mi de tine voi risipi litere, cuvinte, fraze pe care niciodată nu vei ajunge să le înţelegi în neştiinţa ta voită. Nu mai este timp. S-au scurs secundele şi-a venit vremea să îngropăm cadavrele clipelor ce ieri păreau atât de vii. Adesea credeam că nemurirea chiar există şi totuşi am murit mai repede învinşi de boala indiferentei.
Aceasta e ultima zi, aceasta e ultima sera când simţind că parfumul tău mă-nconjoara, voi deschide fereastra şi... îl voi pofti afară. Nu mai eşti al meu. Nici măcar momentele în care mă gândesc la tine nu îmi mai aparţin.Şi da, nu şi-a dat niciodată seama că involuntar mi-a luat tot.Şi m-a lăsat fără nimic plângând în ploaie, într-o zi în care nici măcar soarele nu era acolo să-mi încălzească rănile ce tot involuntar mi le-a făcut. Dar astăzi poate să păstreze tot. Tot ce-am avut şi astăzi nu mai vreau să am din nou. Căci am pierdute şi rămăşiţele din urmă nu le vreau. Căci astăzi plec, te-am aşteptat, dar nu mai stau, e prea târziu...

This is the last day, this is the last night when looking outside I will remember you, remember us. Remember the evenings when lost through the beddings we were fighting with the thought that night will interposes between us. And being apart one from another the few hours will seem endless, turning into an eternity. This is the last day, this is the last evening when turning off the light and dipped in the darkness of the room I will outline your image in my mind. I will keep in my mind for a minute the image of the man that taught me to love. Then I will borrow, one by one, the smile tracing instead of it a straight line. I will play with the eyes in which I was lost so many times and I will color them with a matte color. I will play with the whole dream and I will turn it into a nightmare created by my own desire. A sweet nightmare that you, who so often pushed me away, will calm the terror, the fear that will cover my soul. This is the last night when lately, remembering you I will spread letters, words, phrases that you will never get to understand in your willful ignorance. There is no time anymore. Seconds have elapsed and we have to bury the moment’s corpses that yesterday seemed so alive. Often I thought that immortality really exists and yet we died sooner defeated by the disease of indifference. This is the last day, this is the last evening, when feeling your perfume surrounding me, I will open the window and invite it out. You're not mine anymore. Even the times when I think about you are not belonging to me. And yes, he never realized that involuntarily he took all that I had. And left me crying in the rain with nothing in a day when even the sun wasn't there to warm my hurts that also unintentional he did to me. But today he can keep it all. All I had and today I don't want to have again. Because I've lost and I don't want the remains of yesterday. Because today I'll leave, I've been expecting you, but I don't  want to stay anymore, it's too late, it’s time to go...

Recunoastere (Recognition)

Unde am ramas,cine sunt?
In urma mea vad doar farame de mine
Descompus sufletul s-a transformat intr-un nimic
Nu a ramas in spate decat o urma franta de destin
Calcata in picioare de cei care aleagra-n jur pe langa mine
De el, de voi, de toti ce m-ati muscat ca niste fiare
Cand am intins o mana si ati sarit ca sa ma sfasiati de egoism
Si azi ma-ntreb de ce nu sunt la fel ca ieri
Cat de naiv inca mai sper ca am sa fiu la fel ca altadata
Frustrari ca nu ma mai cunosc privind oglinda
Caci parca nu ma mai reflect in geamul ei
Si simt ca pana si privirea mea e alta,si zambetul e parca mai absent
Ce-am devenit?O fiara printre fiare
Traiesc ca sa ii vad cum cad incet, in fata mea pe rand
Si-am sa-i trantesc eu la pamant de vor ramane in picioare
Si-am sa-i reinviu si-apoi sa-i fac sa cada iar-nfranti, palind
Dar cine sunt?Mi-e frica azi de mine,de fiece miscare ce o fac
Caci mi se pare c-am uitat de mult sa tac, si tot vorbesc
Caci am uitat de mult de sentimente,de vise,de idealuri purpurii
Unde am ramas, cine sunt?
In urma mea vad doar pasii tacuti
Incet, totul a fost acoperit de fum si m-am pierdut
Unde am ramas,cine sunt?
Si cat as vrea sa pot ca sa o iau de la-nceput...

Where I left myself, who I am?
Behind me I see only pieces of what I was
Broken, the soul has turned into nothing
Behind has left nothing but a trace broken by fate
Trashed by those running around me
By him, by all that bitten me like some beasts
When I stretched my hand and you jumped to tear me with selfishness
And today I wonder why I'm not the same of yesterday
How naive I am still hoping that I’ll be like in old times
Frustrations that I don't recognize my face in the mirror
Is like I don't see my reflection in her glass
And I think that even my look is different, and the smile is even more absent
What I've become? A beast among beasts
Living to see them falling down slowly, one by one in my front
And I will push them to ground by myself if they will still stand by
And I will resurrect them and then make them fall again, defeated, fading
But who I am? Today I'm afraid of me, of every movement that I make
Cause it seems that I've forgotten to shut, and I keep talking
Cause I've forgot about feelings, about the dreams, about ideals
Where I left myself, who I am?
Behind me I only see my silent steps
Slowly, everything was covered in smoke and I've lost
Where I left myself, who I am?
And how I wish I could take it all from the beginning...

Fara ea nu pot (Without her)

Fara ea nu pot
Oricat incerc sa o alung o vreau mereu aici
Sa stiu ca ma iubeste doar pe mine
Chiar daca-n sinea mea imi spun ca n-o iubesc
O vreau aici atunci cand toata lumea pleaca
O vreau aici chiar daca nu-i firesc
Fara ea nu pot
Desi ii spun sa plece o-ntorc mereu din drum
Apoi c-o vorba rece o pun iar la pamant
De vad ca se ridica si merge inainte
N-o prind,o las sa mearga, si o privesc mergand
Caci stiu ca maine iara o s-o intorc razand
Fara ea nu pot
Ii spun mereu c-aici nu-i loc pentru-amandoi
Dar mai apoi o chem caci fara ea-i pustiu
Nu pot s-o las deoparte oricat as vrea sa pot
Nu pot caci imi lipseste privirea ei prea trista uneori
Si zambetul copilaresc, si chipul ce mereu imi da fiori
Nu pot caci imi lipseste sa-mi spuna "Tot e bine"
Si cine-o sa-mi mai fure zambete-n nopti tarzi
Nu pot s-o las in urma, caci fara ea nu pot
Atunci cand ploua-afara sa vad in picuri soare
Cand totul e zadarnic sa fac posibil tot
Fara ea mi-e mai bine,dar tot o vreau aici
Si nu o mai suport,ciudat cum pan' la urma
O vreau in preajma mea.Nu vreau sa imi vorbeasca
Dar de atatea ori inconstient astept sa o aud
Fara ea nu pot
Ma mint in fiecare zi ca vreau ca sa dispara
Fara ea nu pot
E atat de dulce cand imi face viata atat de amara.

Without her I cannot
No matter how I try to banish her I want her always to be here
To know she loves only me
Even if I tell myself that I don't love her
I want her here when everybody else is leaving
I want her here even is not natural
Without her I cannot
Although I tell her to leave I always turn her back from the road
Than with a cold word I put her down again
As I see her standing up and moving forward
I don't catch her, I let her go and I stay watching how she's leaving
Cause I know that tomorrow I'll bring her back, laughing
Without her I cannot
I always say that here there is no place for both
But then I call her back cause without her is empty
I can't leave her as much as I wish I could
I can't because I miss her eyes sometimes too sad
And her childish smile, the face that always gives me creeps
I can't because I miss her saying to me "Everything's fine"
And who's going to steal me some smiles lately at night
I can't leave her behind cause without her I can't
When outside is raining to see the sun shining in raindrops
When everything seems to be in vain to make possible all
Without her it's much better, but I still want her here
And I can't take it her anymore, but  strange how finally
I want her around me. I don't want her to talk
But many times unconsciously I expect to hear her voice
Without her I cannot
I lie every day that I want her away
Without her I cannot
She is so sweet when she makes my life so bitter.

Aroma clipelor.... (Flavor of memories)

Aroma clipelor de alta data
A ramas uitata printre asternuturile astazi reci
Inca mai simt parfumul fericirii printre perne
Si-n minte mi se contureaza trupul tau
Inca te simt in dreapta mea,te simt ciudat
Ca pe un fior rece, ce ma face sa tremur tacuta
Si mi-a ramas in minte,privirea ta intiparita
Precum un tatuaj facut intr-un moment de nebunie
Si care chiar de e indepartat cu greu apoi
Ramane cicatricea si urma ca a fost acol' odata
Atat de singura pe cat de plina ma simteam atunci cu tine...
Un nou val de parfum adus de vant
Ma face sa te simt din nou prezent aici
E doar intunericul ce ne invelea truprile dezgolite
Cand sfiosi ne ghemuiam in colturi diferite
Si ne pierdeam intr-o eternitate doar a noastra
In care ne-am pierdut intr-un final, de tot
Si da, a ramas doar aroma clipelor de alta data
Uitata-n aerul ce il respir adeseori atat de greu
Caci ma sufoca amintirile plutind din jur
Cand stau cu capul pe perna ce odata
Stateai si tu....

Flavor of moments from other days
Has remained forgotten among the cold beddings today
I still feel the perfume of happiness through the pillows
And my mind is outlining the shape of your body
I still feel you by my side, I feel you strange, blind
Like a cold shiver that makes me silently tremble
And I have your eyes etched in my mind
Like a tattoo done in a moment of madness
That even if is removed later
Remains the scar and the trace that one day it was there
So lonely as filled I used to feel being with you
A new wave of perfume brought by the wind
It makes me feel you again here with me
It's just the darkness that used to cover our naked bodies
When shy we cuddled in different corners of the bed
Lost into our eternity
In which we lost ourselves in the end forever
And yes, it remained just the flavor from the moments of other days
Forgotten in the air which sometimes it's hard to be breath
Because there are memories floating around, feel suffocated
When I lay on the pillow where once
You used to stay...

Tot aici... (Still here)

Tot eu,tot aici,
Iarasi fara tine,iarasi fara noi
Acelasi loc in care ieri ne sarutam la asfintit
E azi pustiu caci noi nu il mai umplem cu privirea
Ca si ieri,ca si altadata
Va ramane uitata ziua in care pentru prima data mi-ai zambit
Timpul nu va sterge nicio rana
Imi va imblanzi insa gandurile,amintirile
Imi va domoli setea de tine ce seara imi usuca buzele
Imi va amorti simturile si imi va induce o stare falsa de uitare
Aceiasi luna care lumineaza aceleasi taramuri
Nu lumea e cea care s-a schimbat
Ci noi nu mai suntem la fel ca si atunci
Nu vom mai fi niciodata
Nu va mai exista aceiasi carare,aceleasi dorinte
Urmele pasilor se vor defini incet in directii diferite
Privirile vor cauta noi orizonturi
Ca doi straini vom traversa pe drumuri paralele
Fara macar sa gesticulam o urma de durere
Vom fi prea slabi sa ne incrucisam privirile
Si chinuiti de remuscari vom lasa capul in pamant
Mergand in gol nestingheriti
Tot noi,tot aici
La nesfarsit...

Flavor of moments from other days
Has remained forgotten among the cold beddings today
I still feel the perfume of happiness through the pillows
And my mind is outlining the shape of your body
I still feel you by my side, I feel you strange, blind
Like a cold shiver that makes me silently tremble
And I have your eyes etched in my mind
Like a tattoo done in a moment of madness
That even if is removed later
Remains the scar and the trace that one day it was there
So lonely as filled I used to feel being with you
A new wave of perfume brought by the wind
It makes me feel you again here with me
It's just the darkness that used to cover our naked bodies
When shy we cuddled in different corners of the bed
Lost into our eternity
In which we lost ourselves in the end forever
And yes, it remained just the flavor from the moments of other days
Forgotten in the air which sometimes it's hard to be breath
Because there are memories floating around, feel suffocated
When I lay on the pillow where once
You used to stay...

Memorialul uitarii

Vom uita intr-o zi de tot?
Ne vom privi ca doi straini intre care
Nici resentimentele nu vor mai avea loc?
Va ramane doar cenusa din foc?

Vom uita tot ce-a fost maine oare?
Si stand impreuna ne vom simti
Ca fiind despartiti de o mare?
Vom pierde tot din eroare?

Vom uita de nopti lungi nedormite?
Cand priveam amandoi spre cer
In directii atat de diferite?
Vom uita de atatea zile fericite?

Voi fi cea ce se va stinge in tacere?
Fara nicio amintire in suflet
Fara nici cea mai mica avere?
Voi uita de atata durere?

Vei fi cel ce va plange-n final?
Cand fara noi tot ce exista
Se va transforma in ceva inutil si banal?
Vei uita tot incet dar letal?

Vom uita intr-o zi de trecut?
Vom putea sa ne privim in ochi
Si sa luam totul de la inceput?
Vom uita de tot ce-am pierdut?

Vom uita,vom uita amagiti de noi vicii
Si nimic din ce-a fost nu o sa fie la fel
Caci pe drumul din fata ne vom pierde-n indicii
Te vei pierde de mine,ma voi pierde de el.

Vom uita doar cu timpul pe urme
Calcati in picioare,striviti
Cum ramene iarba calcata de turme
Cand nu mai e nimeni s-o-ndrume.

Voi uita cu privirea-necata
Cand in pumn picuranda-mi va sta
O batista ce-mi pare curata
O batista ce-a fost tot a ta.

Vei uita cu tampla-ntre palme
Cand vei privi in oglinda tacut
Remuscat de ce n-ai avut arme
Ca sa lupti,nu sa mori abia renascut.

Memorial al uitarii depline
Tot ce-a fost va ramane-n trecut
Nu mai esti si nici ea nu mai vine
Veti uita ca-ntro zi v-ati pierdut.

Unde e? (Where is she?)

Unde e?Iar ai pierdut-o!
Am lasat-o sa plece din nou!
De ce nu ai oprit-o din drum?De ce nu ai prins-o de mana sa o intorci inapoi?
Prea traziu!Am facut-o sa planga din nou!
Unde e?Crezi ca lacrimile ei sunt gratuite?
Un pret prea mare pe care nu o sa mi-l permit sa il platesc!
De ce ai ucis-o?
Am distrus-o prin tot ce i-am zis!A ramas jos la pamant privindu-ma cu ură!
Unde e?Sti ca nu o vei mai gasi niciodata!
Am s-o caut,in mare,in cer,in aer,in vis...
De ce i-ai deschis ranile?Doar ca sa invarti cutitul mai tare?
Vechile vicii m-au indemnat sa descos trecutul!
Unde e?De ce atunci cand nu mai e aici fugi la ei?
Pentru ca atunci cand ei nu mai sunt fug la ea!
N-ai sa o gasesti acolo unde era de fiecare data!
Of!Am uitat ca i-am spus sa nu mai priveasca niciodata inapoi!
Unde e?De ce nu e aici langa tine si azi?
Pentru ca ieri am ucis ziua de maine!
De ce plangi?De ce te doare?
Mi-e mila de mine, si voi ramane pustiu,sigur....
Unde e?Cine iti va mai sterge ochii umezi si iti va usura pleoapele?
O batista ce inca pastreaza pafumul ei...
De ce tot ce se naste in jurul tau are parfum mortuar?
Am mainile manjite de durere si tot ce ating se distruge nefiresc
Daca i-ai fi primit atingerea totul s-ar fi schimbat in jurul tau
Ma duc sa o caut!!Unde e?!
A murit...

Where is she? Once again you lost her!
I let her go again!
Why didn't you stop her from her way?
Why didn't you catch her by the hand and bring her back?
Too late! I made her cry again!
Where she is? Do you think her tears are for free?
A price too high that I'll not be able to pay!
Why did you kill her?
I destroyed her with everything I said! She remained down on the ground looking at me with hate!
Where is she? Know that you will never find her again!
I will search her, in the sea, in the sky, in the air, in my dreams
Why did you open the old injuries? Just to spin harder the knife?
The old vices have urged me to download the past!
Where is she? Why when she is not here you run for them?
Because when they are no longer here I run to her!
You will not find her where she was every time!
Oh! I forgot I told her never to look back anymore!
Where is she? Why she is not beside you today?
Because yesterday I killed tomorrow!
Why are you crying? Why does it hurt?
I feel sorry for me, I'll remain empty, lonely
Where is she? Who will wipe your wet eyes and will ease your eyelids?
A handkerchief that stills keep her perfume...
Why everything that is born around you has funeral fragrance?
My hands are smeared with pain and everything I touch is destroyed unnatural
If you have received her touch everything would have changed around you
I'm going to look for her! Where is she?
She is died...

Itinerariu (Itinerary)

Cat de departe poti sa fugi de tine insuti
Cat de departe poti sa fugi de vise,de propriile sentimente
Unde poti sa te ascunzi de adevaruri
Ca o lasa vreau sa fug de propriile frici
De gandul ca niciodata nu o sa poti sa imi zici
„Vreau sa pleci,nu privi inapoi niciodata
Vreau sa uiti,vei ramane uitata.”
Cat de departe poti sa fugi de ceea ce esti
Cat de deprate poti sa fugi de dorinte,de propria constiinta
Si unde poti sa te ascunzi de amintiri
Ca o lasa vreau sa fug iarasi de tine
De fapt vreau sa fiu departe de mine
De tot ce am avut odata impreuna
Vreau sa fug inainte sa incep din nou o furtuna.
Cat de departe poti sa fugi de tot ce a fost
Cat de departe poti sa fugi cand simtit ca nimic nu mai are rost
Si plec incercand sa ma ascund...de mine
Si-ntorcandu-ma voi lasa o parte deoparte
Imi voi condamna constiinta la moarte
Cand voi fugi de mine,departe
Cand voi fugi sa ma-ntorc inapoi
Pregatita sa-ncep alt razboi
C-am fugit invinsa in lupta cu tine
Invaluita in spaima,invaluita-n rusine
Candva vei fugi tu, de tine!

How far can you run from yourself?
How far can you run from the dreams, from your own feelings?
Where can you hide from the truth?
As a coward I want to run from my own fears
From the thought that you'll never be able to tell me
"I want you to leave, not to look back never again
I want you to forget, you will remain forgotten."
How far can you run from what you really are?
How far can you run from the wishes, from your own conscience?
And where you can hide from the memories
Like a coward I want to run away from you
In fact I want to be away from me
From everything that once we had together
I want to run before a storm starts again.
How far can you run from everything that nothing has sense
And I'm leaving trying to hide...from myself
And when I'll come back I'll let a part apart
I will sentence my consciousness to death
When I will run from me, far away
When I will run to come back again
Ready to start another war
Because I've run defeat in the fight with you
Shrouded in fear, shrouded in shame
Someday you'll run away from you too!