Uită de mine, uită de noi, uită de serile în care ne ascundeam printre plapume de ploi
Uită de picurii care băteau în geam şi ne deranjau liniştea când tresăream la zgomotul lor
Uită de nopţile petrecute în doi când întunericul camerei ne învelea trupurile palide
Uită de atingerile din miez de noapte când amândoi aici păream a fi atât de departe
Uită de parfumul clipelor de ieri când ne ţineam de mână de teamă că unu din noi va pleca
Uită de zâmbete, de priviri, de îmbrăţişări calde din dimineţile tarzi de toamnă
Uită de cuvinte traduse mai poi în gesturi prea tandre pentru indiferenta din noi
Uită de toate clipele irosite zadarnic când ne îndreptăm spre uşă nepăsători şi ignoranţi
Uită de cameră ce încă ne păstrează amintirea unor minute prea scurte cu ticăitul lor
UItă-mă, uită-mă, uită-mă în singurătatea în care m-ai găsit prima dată
Uită-mă în colţul de cameră unde obişnuiam să îmi irosesc secundele în aşteptarea lui
Uită-mă în patul în care mi-ai minţit tristeţea cu modul tău banal de a zâmbi
Uită-mă la masă, rătăcită printre eternele cuvinte care îmi dictează modul de viaţă
Uită-mă în întunericul locului, dezgolită de orice fel de sentiment, aruncă-mă înapoi în propria-mi temniţă
Uită-mă în coşmarul din care m-ai trezit pentru o clipă şi-apoi redă-mi somnul să pot visa din nou
Uită-mă în mână cu acelaşi caiet în care nu îţi găseşti locul printre prea multe pagini în război cu el
Uită-mă şi uită că te-am târât odată în propria-mi minciună
Când azi mă mint pe mine că vreau ca să mă uiţi...
Forget me, forget about us, forget the evenings when we used to hide from the rain, among the blankets
Forget the raindrops hitting the window and disturbing our silence when we wince at their noise
Forget the nights spent in two when the darkness of the room use to cover our pale bodies
Forget the touching from midnight when both here seem to be so faar
Forget the perfume of yesterday moments when we were holding our hands being afraid that one of us will leave
Forget the smiles, the looks, the warm hugs from the late autumn mornings
Forget the words translated later in gestures too tender for the indifference from us
Forget the moments wasted in vain when we walk out the door careless and ignorant
Forget the room that is still keeping the memories of the too short minutes with their ticking
Forget me, forget me, forget me in that solitude in which you found me first time
Forget me in the corner of the room where I used to waste the seconds waiting for him
Forget me in the bed in which you lied my sadness with your ordinary way to smile
Forget me sitting on the table, lost among the eternal words that dictates my lifestyle
Forget me in the darkness of the place, naked from all kinds of feelings, throw me back in my own prison
Forget me in the nightmare from which you wake me up for a moment and make me fall asleep so I can dream again
Forget me with the same notebook in the hand in which you can't find your place among too many pages at war with him
Forget me and forget that I dragged you once in my own lie
While I lie to myself today that I want you to forget...
