Închidem ușile și-n fața lor ne-nchidem și noi
Căci în tăcere putem să plângem fără să ne întrebe nimeni de ce o facem
Căci în tăcere putem să zâmbim fără să zică nimeni că am înnebunit
Căci în tăcere putem că să visam tot ce interzis
Căci în tăcere sunt așa cum așa vrea că toți să fie
Căci în tăcere pot să mă gândesc la ține fără să mă întrebe cineva de ce o fac
Căci în tăcere nu mă întreabă nimeni de ce râd
Căci în tăcere nu mă întreabă nimeni de ce plâng
Căci în tăcere pot să îți spun că te iubesc și să mă gândesc că mă auzi
Căci în tăcere pot să visez perfectul
Căci în tăcere pot să-mi imaginez că ești aici
Căci în tăcere pot să transform un vis în realitate
Și uneori m-am îneca în marea de tăcere
Și uneori aș vrea că să dispar în infinit
Și uneori nu sunt așa cum poate mi-aș dori să fiu
Și uneori visele nu sunt cele pe care mi-aș dori să le visez
Și uneori mă-ntreb ce caut azi aici
Și uneori aș vrea să pleci și să rămâi
Și uneori nu sunt a ta ci doar a vântului
Și uneori sunt a timpului
Și uneori nu sunt a nimănui
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu