Şi te-a chemat să vi când a simţit că-i este dor de tine
Te-a lăsat să-i simţi pielea fină şi umedă la mângâierile tale
Te-a lăsat să-i muşti buzele şi să-i prinzi părul cu brutalitate
Să te răzbuni pentru faptul că nu te iubeşte, că îi pari la fel ca toate
Îţi aminteşti când ţi-a zâmbit prima dată, când ţi-a atins părul cu duioşie
Când te privea în ochi amăgitor, când te-a luat de mână, când te-a chemat la el
Când te-a făcut să crezi că eşti singura care contezi, când ţi-a contemplat trupul
Când ţi-a înşelat porii pielii cu atingerile îndrăzneţe şi prea tandre
Când îţi părea că ţi-a pus lumea la picioare, când te-a făcut să uiţi de tot ce doare
Şi tu stând acolo, imobilizată, privindu-l cu pasiune şi dorinţa
Plină de teamă, cu trupul tremurând cerşind parcă încă o atingere
Când setea de el îţi acaparează simţurile şi te face să cazi pradă dorinţelor lui
Şi când dimineaţă îşi aşterne lumină peste voi toată povestea dispare topită de razele soarelui
Te priveşte distant, fără urmă de dorinţă, răceala lui îţi cutremură întreaga fiinţă
Te sărută uşor pe obraz că şi cum întreaga noapte ar fi fost doar un vis
Şi trecând pragul uşii o închide tăcut în urma ta simţind cum îţi izbeşte indiferenta în spate
Nu îşi dă seama că te pierde cu fiecare pas care îl laşi în spate, cu fiecare uşă închisă cu nepăsare
Nu îşi dă seama că indiferent de timpul care trece te vrea mereu acolo, înapoi în braţele lui
Nu îşi dă seama că la sfârşitul serii cea care a fost mereu acolo ai fost tu
Că i-ai simţit raceala din privire şi totuşi l-ai privit mereu cu ochii plini de tandreţe
Că simţindu-i indiferenta ai încercat mereu să îl faci să simţi să înveţe
Dar timpul nu iartă şi încet, cu secundele, nepăsarea seamănă uitarea şi o creşte cu fiecare cuvânt nespus
Cu fiecare privire rece, cu fiecare sărut amar, cu fiecare zi în care arată că nu îi pasă
Nu îşi dă seama că mâine poţi să pleci şi n-ai să te mai întorci la chemarea lui
Că toate îşi vor spune cuvântul, că tu nu mai e la fel ca altă dată
Că poate nu-ţi mai pasă, că poate nu te mai doare, că poate nu mai plângi, că poate acum tu eşti nepăsătoare
Tu cea care atât de mult ai aşteptat să vezi măcar un semn că poate îi pasă măcar cât o fărâmă
Acum şti că atunci când îţi va frică nu el e cel menit să te prindă de mână
Atunci când vei fi singură nu el va fi acolo să te strângă în braţe, să te sărute pe frunte
Atunci când ai să cazi nu el va fi acolo să îţi întindă mâna şi să te şteargă de praf
Când altă mângâiere îţi va încălzi trupul, când alte buze se vor lipi de buzele tale
Atunci vei şti că tot ce a fost între voi a fost doar o simplă şi banală întâmplare
Atunci el va sta privindu-te din depărtare şi îşi va dori să mai treci măcar o zi pe a lui cărare
Să-i mai baţi măcar o dată la uşă, să-ţi mai dezbrace trupul măcar încă o dată, o seară
Să te sărute tandru când eşti gata să pleci pe uşă afară
Dar e târziu şi trenul a plecat de mult din gară...
And he called you when he felt he miss you
He let you feel his smooth and moist skin at your
touches
He let you bite his lips and catch his hair,
brutally
So you can take revenge because he doesn’t love you,
because you seem to him like all
Do you remember when he smiled to you for the first
time, when he touched your hair tenderly?
When he used to look deceiving at you? When he took
your hand? When he called to him?
When he made you believe that you’re the only one that
count? When he contemplated your body?
When he cheated your skin pores with his daring and
tender touches?
When you thought that he had put the world at your
feet? When he made you forget about all that hurts?
And you, sitting there, immobilized, watching him with
passion and desire
Fearful, with your body trembling, begging for another
touch
When the thirst for him takes over your senses and
make you fall prey to his desires
And when morning lay it light over you the whole story
disappear, melted by the sun
He looks at you distant, free form desire, and his cold
eyes shakes your whole body
He kisses you slowly on the cheek as the whole night
was just a dream
And passing through the door, he close it silently
behind you, feeling his indifference right in your back as nothing have been
He doesn’t realize that he loose you with every step
that you leave behind, with every door carelessly closed
He doesn’t realize that no matter the time that passes
he wants you always there, back in his arms
He doesn’t realize that at the end of the night that
who was always there were you
That you felt his cold from his eyes and yet you
looked at him tenderness
That feeling his indifference you always tried to
teach him to feel happiness
But time doesn’t forgive and slowly, with his seconds,
indifference resembles forgetting and grows it with every untold word
With every cold look, with every bitter kiss, with
every day when he show careless
He doesn’t realize that tomorrow you can go and not
come back to his call
That everything will count, that you’re not the same
from other times
That maybe you don’t care anymore, that maybe doesn’t
hurt you, that maybe you don’t cry,
That maybe you are careless now and not so shy
You, the one that waited so long to see even a sigh
that perhaps he care even a little
Now you know that when you’ll be afraid he’s not that
meant to catch your hand
When you’ll be alone not him will be there to hold
you, to kiss you on the forehead
When you’ll fall not him will be there to catch you
and to wipe the dust on you
When another touch will warm your body, when other
lips will stick to your lips
Then you’ll know that everything between you and him
was just a simple and ordinary chance
Then he will sit watching you from afar, wanting you
to pass by his road just for one more time
To knock his door once more, to undress your body just
for one more night
Tenderly to kiss you when you’re ready to go out the
door
But is late and the train left the station long
ago…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu