Prea tarziu... (Too late...)

Prea târziu să mai fie din nou că altă dată
Prea târziu să te întorci căutând ce odată ai lăsat să plece, ignorant
Nu ai să o găseşti rătăcită, ţesând iluzii în acelaşi colţ de pat
Hrănindu-se cu vise, nutrind speranţe pur amăgitoare
Privind în gol şi aşteptând să vi din depărtare
Prea târziu să mai fie din nou că altă dată
Şi ea privindu-se-n oglinda îi pare că nu vede aceiaşi fata...
E timpul care modelează caractere şi-nchide răni lăsând numai o umbră-n urma lor
Nu vindecă, însă te scapă de durere şi cu secundele îţi coase clipele ce dor
Spulberate de vânt stau risipite în jurul amintirile ce uneori se strâng într-o furtună
Dar prea târziu să fie iar ca altă dată
S-au spulberat dorinţele când ai lăsat-o de mână
Uneori regretele s-au pierdut în orele târzii în care aşteptai să vină înapoi la tine într-o zi
Uneori e prea târziu să fie din nou ca altă dată
Când te intoarci înapoi de unde ea este de mult plecată....

Too late to be like another time

Too late to come back searching for that once you let go, ignorant

You will not find her wandering, weaving illusions in the same corner of the bed

Feeding on dreams, hoping deceptive

Looking empty and waiting for you in the distance

Too late to be like another time

And she is looking in the mirror, it seems that she is not seeing the same girl…

It’s time that shapes characters and closes wounds, leaving only a shadow in their wake

Not cure but relieves pain and with seconds sew the moments that hurt

Shattered by the wind memories are scattered around and sometimes they gather in a storm

But is too like to be like yesterday

Desires were shattered when you left her hand

Sometimes regrets were lost in the late hours waiting for her to come back to you someday

Sometimes is too late to be like yesterday

When you return to where she’s long gone away…