5 februarie 2014

În pași de Adio

 Nu a mai rămas loc nici măcar de cuvinte, de o privire, de un gest rătăcit
 S-a spulberat visul într-o mie de fragmente când te-am așteptat și tu nu ai venit
 Am rămas doar cu starea c-aș fi vrut să te-ndrepti către mine zâmbind
 Și întreagă lume aș fi oprit-o în loc doar să te văd spre mine venind
 Și azi mi-e sete de ține dar rămân doar cu gustul amar al unei iluzii zdrobite
 Că nu ai știut să mă prinzi de mână și să faci dintr-un sărut, infinite
 M-ai pierdut când am trecut pragul ușii fără măcar să am curaj să privesc înapoi
 Te-am pierdut când mi-am convins toate simțurile că nu va există niciodată "amândoi"
 De azi nu mai există nici caietul care te rătăcea printre cuvinte-n miez de noapte
 Nu mai e loc de amintiri și toate clipele vor deveni ecoul unei simple șoapte
 Ultima lacrimă s-a scurs când ultima privire m-a făcut să plec capul în pământ
 Când ultimul drum nu te-a mai găsit în dreaptă mea lângă mine mergând
 Și te-ntrebi unde-i clipă când am încetat să mă agat obosită de umărul tău
 Unde e momentul când am uitat să îmi pierd sufletul printre păreri de rău
 Unde ești, unde sunt eu, unde ne-am rătăcit amândoi de pe drum
 Sau când am lăsat toate visele să se transforme precum o țigară în scrum
 Prea mult timp am pierdut privind aceiași pagină de caiet murdărită de vine
 Prea multe versuri pierdute printre dragoste, ură și suspine
 Și va rămâne doar umbră când am să plec în neștire, fără loc de nici măcar o singură privire
 Fără regrete și-n spate va rămâne numai fum și dâra unui vis transformat în scrum
 Am să plec cu realitatea strânsă într-un pumn, cu toate lacrimile adunate-ntr-un caiet
 Cu toate rănile ascunse-n glasul sec, văzând în urmă mea cum toate trec
 Mă vei privi poate pierdut și cu suspine, dar am să plec cum m-am întors de-atâtea ori la ține
 Însă cuvintele îmi vor părea doar vorbe goale și gesturile se vor pierde-n nepăsare
 Îmi voi lasă în urmă pașii plini de îndoială când am să plec pe neștire-n miez de seară
 Nicio secundă nu am să mă opresc din drum căci nu a mai rămas nimic să-ți spun
 Am să îți las însă durerea ascunsă într-o cutie pe dulap pe care ai s-o ștergi din când în când de praf...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu