Aparenţe...

Nu avem nevoie de prea multe cuvinte să spunem "Te iubesc". Nu ştiu dacă faptele sau cuvintele dezvăluie mai multe că privirea. Poate dacă am încerca să ne privim unii pe alţii într-o oglindă am vedea mai departe de aparenţe. Pentru că lumea în care trăim e construită din măşti diforme. Pentru că orgoliul ne conduce viaţa în timp ce noi privim neputincioşi la propria cădere. Pentru că distrugem tot ce iubim şi ne trezim singuri în mijlocul unei mulţimi de cioburi. Pentru că mai apoi încercam să lipim la loc tot ce am sfărmat însă urmele ne aduc aminte mereu că ceva s-a întâmplat odată. Pentru că iubim ce e mai frumos şi totuşi alegem calea cea mai murdară. Pentru că nu suntem conştienţi de ce ţinem în mâna şi nepăsători lăsăm fericirea să ni se strecoare printre degete. Pentru că nu reuşim să privim înainte şi ne agăţăm mereu de trecut şi astfel uitam să ne simţim mulţumiţi şi împliniţi. Pentru că atunci când vrem să fim fericiţi constatăm că în jurul nostru totul e risipit. Pentru că suntem oameni şi pentru că oamenii uită adesea să existe...