Dorințe...

Uneori ai vrea să fugi, să laşi totul în urmă, să evadez.Ai vrea să zbieri, dar nu e nimeni să te audă. Chiar dacă te doare, îţi înghiţi cuvintele şi pleci capul. Nu mai avem nevoie de iluzii când totul se reduce la soarta. Nu mai avem de speranţe într-o lume în care ne lăsăm destinul la îndemână unor aruncări de zaruri.Aş vrea să fug, să nu mai simt, aş vrea să zbier şi eu, să ţip, dar lumea a asurzit de mult la strigătele mele. Aş vrea să mă scufund într-o stare de uitare şi să mă înec cu propria indiferenţă. Dar amintirile îmi zbiară mereu dintre foi ca şi cel mai asurzitor ţipat şi îmi amorţeşte orice simţ. Aş vrea să mă pierd odată cu vântul sau să mă regăsesc într-un picur de ploaie ce umezeşte uneori fruntea unui copil.Aş vrea să plec, aş vrea ca să rămân, şi mereu greşesc drumul ce îmi conduce viaţa. Uneori aş vrea să plâng până când pielea mi-ar fi secata de orice urmă de umezeală. Uneori aş vrea să mă transform în timp să pot să mă joc şi eu măcar pentru o vreme cu secundele vieţii şi apoi să îmi văd pierdută de drum....