Reculegere

Şi la sfârşitul zilei eu voi fi tot aici
Privind în depărtare pe geamul aburit
La ziua care moare şi piere-n asfinţit
Eu voi fi tot aici, eu nu voi fi murit
Odată cu ea...

Şi poate c-am să plâng dorindu-mi nemurire
În ziua care astăzi aici va lua sfârşit
Şi gânduri colosale mă duc spre infinit
Sperând c-am să găsesc tot ce aici n-am găsit
Poate n-am căutat...

Şi am sperat că viaţa azi îmi va da putere
Dar n-am primit nimic şi mi-am dorit să plec
În cartea-mi de recorduri am scris încă-un eşec
Atâta zile am vrut pe aici să nu mai trec
Şi totuşi am trecut...

Şi m-am lăsat condus de umbră ce mă frânt
Şi am ajuns să plâng de mila mea se pare
Am devenit un laş vroind ca să par tare
Şi nu am reuşit să-mi trec peste hotare
Atâtea vise moarte...

Nu am puteri ca să-mi cobor din stele
Cu picuri de lumină să-mi încălzesc răceală
Sunt pur amăgitoare, nu merită sfială
Să-ţi rupi din trandafir pentru a-mi da petala
Căci o voi ofili...

Şi spun că am nevoie de atâta falsitate
Să mă transform în piatră, să mă transform în timp
Şi poate-ar fi mai simplu că mâine să nu simt
Şi iar mă mint, mă mint, mă mint
Mă mint frumos...