20 ianuarie 2011

Ecou din adancuri... (Echo from the depths...)

Ultimul cântec, ultimă poezie
Pierdute-n largul marii
Înecate în valurile mari şi adânci
În nopţile în care le purtai pe maluri
Şi erau adesea adiate de vânt.
Cu profunde regrete
Traduse în urmele paşilor tipariti in nisip
Laşi în urma ecoul unui vis spulberat
În roua dimineţii, pe faleza
Ce poartă-n larg atâtea vise trecătoare
De-atâta lume ce pare c-a uitat
Picioarele-ţi goale atingând apa rece
Amorţindu-ţi simţurile
Anesteziindu-ţi conştiinţa
Îţi amputează voinţa de-a părăsi locul
Ce îl confunzi c-o stare
Încă aştepţi ca el să mai apară
Şi să îţi facă jocul
Iar briza mării, lina
Crează un fundal de amintiri pierdute
Odată-n largul mării, cu ultimul sărut
Cu ultimul cuvânt pe foaia ce acum
Atinge-un fund de mare pe ultimul ei drum.
Şi ţi-ai promis chiar ţie astăzi în fata mării
Că-i ultimul ecou ce mâna îl va scrie
Că e ultimul cântec, din urmă poezie
Uitată în adâncuri
Iar el...
Prins pe hârtie!




Last song, last poem
Lost offshore
Drowned in big and deeply waves
At nights when you wore them on the sides
And they were often windswept
With deep regrets
Translated into footprints on the sand
You leave behind the echo of a shattered dream
In the morning dew, on the promenade
That carry offshore so many fleeting dreams
From so many people that seem to forgot
Your bare feet touching the cold water
Numbing your senses
Anesthesing your conscience
Is amputating your wish to leave the place
Confusing it with a state
Still waiting for him to appear
To play your game
And the sea breeze, smooth
Is creating a background of lost memories
Once in the high sea with the last kiss
With the last word on the sheet that now 
Reach the seabed in his last journey 
And you promised yourself today in the front of the sea
That's the last echo that hands will write
That's the last song, the last poem
Forgotten in the depths 
And he...
Caught on the paper side!






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu