Ea, femeia ! (She, woman)

Aş irosi ore, zile, ani, aş irosi o eternitate
Doar să o ştiu mereu în preajma mea
M-aş îneca de-a pururi în singurătate
Stând şi privindu-i ochii parcă de catifea
Printre strofe aş pierde-o într-o rimă
Ea ar fi versul şi eu ecoul din surdină
Mi-aş imagina că mă prinde de mână
Şi se deschide în faţa mea precum un crin
I-aş contempla pielea prea albă şi prea fină
Când s-ar întinde dezgolită pe cuvertura din satin
M-aş îneca în trupul ei precum se îneacă soarele în mare
Simţindu-i porii pieli tremurându-i fiinţă
Într-o secundă i-aş cobora întrega lume la picioare
Ea mi-ar fi tentaţia iar eu i-aş fi dorinţa
Şi s-ar scălda în trupul ca-ntr-un rău rece
Otrăvindu-mă cu buzele prea dulci, sofisticate
Minţindu-mă că timpul se opreşte-n loc şi nu mai trece
Că vom rămâne sechestraţi în aceea noapte
Ca şi o valvă m-ar omora cu dânsul ei provocator
Iar eu voi fi mereu gata să mor

Cu ochii mari m-ar dobora dintr-o privire
Unduindu-şi corpul şi eu pierzându-mă-n mişcarea ei
Ea ar fi urmă şi eu aş fi pământul
Simţind cum trece peste mine cu paşi grei
Aş irosi tot timpul meu din lume
Doar să îi simt atingerea topindu-mi trupul gol
În timp ce îşi pierde mireasmă-n aşternuturi
Şi-mi fură spiritul lăsându-mă pustiu dar plin de dor
Şi părul ei, zâmbetul ei şi toată fiinţa
Cu trupul ei perfect proporţionat
Cu ochii ei ce îi trădează duioşia ascunzându-i forţa
Cand cu privirea ea poate să învingă cerul, eu n-am să pot nicicând
Ea e FEMEIE şi eu sunt doar bărbat...

I would spend hours, days, years, I would spend an eternity
Just to know her always around me
I would drown forever in solitude
Sitting and watching her eyes like velvet
Through strophes I would lost her in a rhyme
She will be the verse and I will be the echo from behind
I would imagine her catching me by the hand
Opening before me like a lily
I would contemplate her too white and too fine skin
When he lies naked on a bedspread from satin
I would drown in her body as the sun drowns in the sea
Feeling her skin pores trembling her being
In one second I would down the whole world at his feet
She would be my temptation and I would be her breath
And she would be bathing in my body likes in a cold river
Poisoning me with her lips too sweet, sophisticated
Lying to me that time is not passing by anymore
That we will remain frozen in that night
As a valve she would kill me with her challenging dance
And I will always be ready to die

With big, sweet eyes she would tear me down with a single look
Waving her body and I lost in her movements
She would be the trace and I would be the ground
Feeling her passing over me with heavy steps
I would spend all my time in the world
Just to feel her touch melting my nude body
Whiles losing her savor through sheets
And steal my spirit leaving me empty but full of longing
And her hair, her smile, and her whole being
With her perfectly proportioned body
With her eyes betraying her tenderness and hiding her strength
When with her eyes she can overcome the sky, I will never can
She is a WOMAN and I am just a man...

Am uitat...(I forgot)

Mi-am confundat existenţa cu singurătatea şi mă contemplu în propria agonie
Am uitat să visez, am încurcat ziua cu noaptea când am tras draperiile întunecându-mi viaţa
Am lăsat speranţele la uşa pe care am trântit-o asurzitor în faţa lor încuind-o
Am uitat să zâmbesc cu privirea şi mi-am pierdut sclipirea din ochii
Când i-am închis în faţa lui sperând că nu o să mai doară aşa de tare lipsa sa
Am uitat să mai plâng când ultima lacrima mi s-a scurs pe umărul lui lipit de faţă mea
Şi-mi număr orele într-un caiet mâzgălit de un pix ce danseaza-n paşi de rime
Printr-un vals al cuvintelor îmi traduc mizerabilă conştiinţă, puţină care mi-a rămas
Încerc să îmi înţeleg viaţa printre alineate şi cu fiecare foaie mă confund şi mai mult
Am uitat să simt când singura prietena mi-a rămas indiferenta şi-am prins-o de mână
Şi-am început să-mi cântăresc zilele în doze de monotonie şi grame de banalitate
Îmi car în spate sacul plin de nepăsare şi-mi pare tot mai greu pe zi ce trece
Uneori mă mai doboară la pământ şi sunt prea laşă să îl las în urma mea şi doar să plec
Am uitat cum e să mai îmi pese când mă lovit peste timpan cu vorbe reci, nepăsătoare
Îmi răscolesc adesea gândurile printre perne când caut discret o poartă de scăpare
Am amintirile ce îmi veghează noaptea somnul şi uneori îmi fură câte un oftat


Am uitat să trăiesc, am uitat!




I confused my existence with loneliness and now I contemplate myself in my own agony
I forgot to dream, I confused day with night when I pulled the curtains darkening my life
I left the hopes on the door that I slammed in their faces, locking it
I forgot to smile with my look and I've lost the spark from the eyes
When I closed them in his face hoping that is not going to hurt me so bad his absence
I forgot to cry when the last tear touched his shoulder stuck to my face
And I am counting my hours in a notebook scribbled by a pen dancing in rhymes steps
In a waltz of words I translate my miserable conscience, the few that left me
I try to understand my life among paragraphs and with each sheet I feel more confuse
I forgot to feel when the only friend that left me was indifference and I took it from the hand
And I started to weight my days in doses of monotony and grams of banality
I am carrying in my back a bag full of indifference and it seems harder every day
Sometimes it knocks me down and I am too cowardly to leave it behind me and just go
I forgot how is it to care when he hit my ears with cold words, careless
I often search in the midnight through my thoughts among the pillows for an escape
I have my memories watching for my sleep at night and sometimes stealing me a sigh

I forgot, I forgot to live!