Să plâng până cu propriile lacrimi am să mă înec
Lasă-mi pe masă un pix şi o hârtie să-mi mâzgălesc singurătatea
Apoi pleacă, închide uşa şi uită-mă în întuneric
Nu îţi întoarce capul înapoi să mă surprinzi agonizand
Nu îţi întoarce gândul să simţi şi tu durerea
Nu vreau să zici nimic când vei găsi zgâriat numele tău în palmă
E doar un mod banal de a te ţine mereu lângă mine
De vei vedea cum cad nu mă salva, nu vreau să-mi faci un bine.
Lasă-mi paharul, mai bine toarnă încă un strop de uitare
Între a simţi şi a nu simţi aleg să simt alcoolul arzându-mi frustrarea
Dacă ai plecat o dată ia-mi tot şi pleacă şi acum
Dar lasă-mi sticlă, lasă-mi paharul, un pix şi o hârtie
Să pot să-ţi desenez cu umezeala degetelor tot ce simt
Nu vreau să-mi umbreşti în ochii roşii o urmă de speranţă
Iar mai apoi pe urmele vechilor paşi să păşeşti călcându-mi amintirile
Târăşte-ţi paşii asurzitori pe drumul ce-mi va frânge elanul
Dar lasă-mi paharul să pot să-mi scriu povestea îmbătata de tine
De-aş şti că rămâi azi aici m-aş certa cu cerul să ucidă ziua de mâine
Mai am încă o sticlă jos în colţ de pat
Şi încă un pahar ascuns lângă o floare de la tine
Poţi să o iei, pot să o rup, pot să îi presar petalele peste lichid
Să-mi condimenteze chinurile cu parfumul fericirii de ieri
Dar acum pleacă, nu vreau să-mi mai răpeşti momente
Închide uşa în urma ta că vaporii să îmi îmbete până şi ultimele simţuri
Şi văzându-ţi paşii cum se îndepărtează să îmi mai scape un oftat
Lasă-mă să-mi vărs durerea ce mă mistuie într-un pahar de cristal
Să aud fiecare lacrimă cum atinge fundul de sticlă asurzindu-mi sentimentele
De ce nu pleci odată să pot să îmi beau conştiinţa?!!
Nu mă prinde de mână ca şi cum ţi-ar păsa că vreau să fug de mine
Nu mă prinde de mâna să îţi simt atingerea cum îmi arde fiecare bucată de carne
Nu îmi atinge palmele să mă adânceşti şi mai tare în propria-mi lupta cu noi
Nu îmi respira în ureche să îmi răpeşti şi ultima suflare
Nu mă lua în braţe de mă vezi plângând, voi plânge şi mai tare
Lasă-mi paharul, un pix şi o hârtie şi apoi pleacă privind agale
Îţi voi trimite uneori câte o scrisoare să îţi aminteşti de mine
Dar acum pleacă şi uşa să o închizi un urma ta ca şi cum nu ai deschis-o niciodată
Rămân cu sticlă, e goală prima, aerul din jur deja mă îmbată
Ridic privirea din pământ să te caut în jur să-ţi spun să pleci
Nu sunt decât eu, sticlă, paharul, un pix şi o hârtie
Când ai plecat? Sau poate nu ai fost nicicând aici...
Hârtia e încă goală, umezeala degetelor nu există, palma e încă fină
Uşa e demult închisă, întunericul începe să mă ameţească, nu ai fost aici
Mai e însă o sticlă lângă pat şi un pahar ascuns lângă o floare de la tine
Se deschide uşa, tresar, e doar vântul amăgindu-mă că vei apărea lângă mine
Iau sticla, mă pierd într-un pahar şi-ncep să scriu...
Give me the bottle, let me get lost in a glass
To cry until I will drown in my own tears
Leave me on the table a pen and a paper so I can scribble my loneliness
Then leave, close the door and forget me in the darkness
Do not turn back your head to see me agonizing
Do not turn your thought to also feel the pain
I want you to not say anything when you'll find your name scratched on my palm
It's just an ordinary way to keep you always near by me
If you'll see me falling don't catch me I don't want you to do me a favor
Leave me the glass and better pour yet one more drop of oblivion
Between feeling and not feeling I chose to feel the alcohol burning my frustration
If you left once, take everything that I have and leave again
But leave me the bottle, leave me the glass, a pen and a paper
So I can draw to you with the wet of my fingers all that I feel
I don't want to shade me in the red eyes a trace of hope
And then to leave following the old traces stepping my old memories
Crawl your defying steps among the way that will break my enthusiasm
But leave me the glass so I can write my stories get drunk by you
If I will know that you'll stay here today I'll fight with the sky to kill tomorrow day
I still have a bottle in the corner of the bed
And another glass hidden next to a flower from you
You can take it, I can break it, I can spread the petals over liquid
To spice my torments with the perfume of happiness from yesterday
But leave now, I don't want to rape me more moments
Close the door behind you so the stems can get drunk even the last senses
And seeing your steps going away still escape a sigh
Let me spill my pain that consumes me, in a crystal cup
To hear each tear hitting the bottom of the glass deafening my feelings
Why you just don't leave so I can drink my conscience?
Don't catch my hand as you will care that I want to run from me
Don't catch my hand so I can feel your touch burning every piece of my meat
Don't touch my palms to deeper me even harder in my own battle with us
Don't breathe in my ear to rob me even the last breath
Don't take me in your arms if you'll see me crying, I will cry even harder
Leave me the glass, a pen and a paper then leave looking ahead
I'll sometimes send you a letter so you remember me
But now just leave and close the door as you have never opened it
I stay with the bottle, the first one is empty, the air around is getting me drunk
I look up from the ground searching you around, telling you to go
Is just me, the bottle, a pen and a paper
When you left? Or maybe you have never been here
The paper is still blank, the moisture of the finger doesn't exist, the palm is still fine
The door is long closed, the darkness begins to get me dizzy, you've never been here
But there's a bottle next to the bed and a glass hidden near a flower from you
The door is open, I tremble, is just the wind deceiving me that you will appear here...
I take the bottle, I get lost in a glass and I begin to write...
